Nu a trecut prea mult timp de cand nu putini ploiesteni – unii dintre ei cititori ai ziarului nostru – au tinut sa-si marturiseasca, la implinirea unui an de la stingerea din viata a jurnalistului Gabi Dobre, gandul lor pios de neuitare. Am regasit, intre ei, oameni care nu au ezitat ca, din mai multul sau mai putinul lor, sa rupa, atat cat le-a stat in putinta, si sa se alature campaniei de strangere de fonduri pe care cotidianul PRAHOVA a initiat-o si a desfasurat-o, cu speranta ca lupta pentru viata a colegului nostru Gabi Dobre, uneori peste puterile omenesti, si tratamentul pe care l-a urmat cu atata incredere vor fi mai puternice decat suferinta si destinul. Zilele lui, atatea cate i-au fost ingaduite, pana la urma, de Dumnezeu, au curs, luni bune, masurandu-se si in generozitatea, in stradania, in implicarea unor semeni. Fara ei, i-ar fi fost cu siguranta, mult mai greu. Mai dureros de atat a fost, insa, ca in zilele din urma, unii dintre acesti oameni sa ne caute, din nou, la redactie, apasati de tulburarea pe care le-a produs-o o recenta carte – despre care au auzit sau pe care chiar au rasfoit-o – purtand semnatura mamei care si-a pierdut, mult prea devreme, fiul. Au considerat firesc, intr-un fel, sa inchida un simbolic cerc, intorcandu-se la cotidianul Prahova – locul unde, in urma cu un an, au depus bani pentru sustinerea tratamentului lui Gabi Dobre, in cutiile devenite vistieria unei generoase lupte comune sau au tinut sa-si marturiseasca gandurile bune, de incurajare si speranta intr-o zi a reusitei. In care, lupta cu boala sa se incheie cu o victorie ! Nu a fost sa fie asa.
Tot cuvintele, tiparite, in randurile unei carti, sunt cele care ii nelinistesc acum. Prin usurinta cu care considera ca se spun neadevaruri despre oameni carora chiar Gabi Dobre, in cartea lui „Viata ca o lupta”, le-a multumit. Fiindca Dumnezeu i-a dat ragazul sa-si marturiseasca, el insusi, aprecierea fata de cei care i-au fost alaturi ! Cernita desconsiderare a eforturilor mai multor oameni – dusa, in cazul unora, pana aproape de acuzatii – aparuta acum li se pare mai mult decat nedreapta.
Mai ales ca unele privesc un om care poarta haina preoteasca, asa cum este cazul parintelui Aurelian Frusinoiu de la Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul, lasand sa se inteleaga ca si-ar fi insusit din banii stransi pentru ajutorarea celui caruia i-a fost duhovnic si a intregii familii greu incercate alaturi de care a stat in marea-i deznadejde. Avand, astfel, atingere cu misiunea lui duhovniceasca, dar si cu viata de familie – tulburandu-i pacea si intelegerea – fiecare cuvant loveste aproape ca o piatra. O spun oameni care l-au cunoscut si nu l-au uitat pe jurnalistul Gabi Dobre si care refuza, in acelasi timp, sa accepte nemeritata palma – condamnabila chiar, din punctul de vedere al unora dintre ei – pe care o primeste preotul Aurelian Frusinoiu.
Pe unii ii intriga chiar, si nu ezita sa se intrebe ce sau cine o mana pe autoare – careia i se intelege durerea – sa-si schimbe parerea despre preotul caruia, in cea dintai carte, nu stia cum sa-i aduca nenumarate cuvinte de multumire.
• Conf.dr.ing. Mihai Albulescu, consilier, Consiliul Local Ploiesti: „Am tinut neaparat sa-mi exprim indignarea. Ca profesor care modelez educational profilul unor oameni, sunt dezgustat sa constat ca intr-o carte poti scrie orice. Chiar si biserica si oamenii ei trebuie loviti ? Nu mai e o masura, o limita a raului in lumea asta? La cate lucruri bune face preotul Frusinoiu in Ploiesti – mai nou la stradania lui de a inalta o catedrala – cu asta trebuie rasplatit ? Sau cumva trebuie determinat sa dea inapoi? Povestea cu banii ? Haideti sa fim seriosi si sanatosi la cap ! Cea cu viata lui de familie ? Cine si cu ce drept se poate amesteca in legatura sfanta a unei familii ?”
• Emil Calota – primar al municipiului Ploiesti: „Cred ca pierderea pe care am suferit-o cu totii prin trecerea in nefiinta a jurnalistului Gabi Dobre nu va fi niciodata recuperata, de aceea, cu atat mai mult inteleg durerea parintilor. Cred ca acest soc trebuie depasit pentru a-i putea cinsti memoria si, in nici un caz, nu trebuie sa creeze, in randul celor care l-au cunoscut si l-au ajutat dispute, chiar conflicte. Cred ca si omeneste, si crestineste, memoria lui Gabi trebuie pastrata prin prietenie si solidaritate si nu prin actiuni in justitie sau conflicte intre persoane. Sa dam omeneste recompensa gesturilor lor asa cum a facut chiar Gabi in cartea lui si nu interpretari puse sub semnul emotiei, al unei dureri sau chiar al unor influente”.
• Ing.Popa Casian – fost director al SNP Ploiesti, membru mirean in Arhiepiscopia Bucurestilor: „Parintele Aurelian Frusinoiu nu a fost singur in acest demers. Am fost mai multi cei care am hotarat si am urmarit strangerea acelor bani. Niciun alt interes nu era la mijloc decat acela de a ajuta un prieten sa traiasca. Sa se gaseasca, acum, cineva care sa infirme acest act de o asa inalta tinuta sufleteasca este peste puterea omeneasca de a-l intelege. Cine acuza ca s-ar fi sustras fie si un banut din acele fonduri nu poate fi decat rauvoitor. Ori are alte grave probleme. Ce se vrea cu asemenea improscari cu noroi; sa omoram un om? Omul are nu numai viata, are onoare si prestigiu. Cu acestea terfelite, nu mai are nici viata tihnita de familie. Or, eu, ii cunosc bine familia si trebuie sa facem orice ca linistea sa nu-i fie tulburata“.
• Gratiela Gavrilescu – viceprimar al municipiului Ploiesti: “Fiind un foarte bun credincios si avand un respect deosebit fata de religia ortodoxa, vreau sa cred ca si aceia care, in momentele lor grele de viata, s-au folosit de ajutorul preotilor ar trebui sa incerce sa-si aduca aminte de sprijinul primit si sa nu-l umbreasca prin nimic. Fie ca este vorba despre preotul Frusinoiu – sau despre oricare alt preot care a pus atata suflet pentru Gabi Dobre – si la fel despre toti cei care si-au adus mai marea sau mai mica lor contributie, nici acela care poarta haina preoteasca, nici ceilalti care l-au iubit si apreciat pe Gabi Dobre si au vrut sa ii fie de ajutor, absolut niciunul nu merita sa fie improscat, acum, cu noroi. Fiecare banut a fost dat cu gandul sa-l ajute si, am convingerea ca daca nu erau atatia oameni care sa ii sara in ajutor, viata lui Gabi Dobre ar fi fost si mai scurta decat a fost”.
• Deputatul Marian Saniuta, fost ministru de Interne: „Fiind unul dintre cei care au incercat sa-l ajute pe Gabi Dobre in lupta lui pentru viata fara a cere nimic, nu pot sa cred ca a existat cineva, preot sau un om oarecare, care ar fi putut recurge la o fapta nepotrivita. Cred ca memoria lui ne impune sa ne aducem aminte de figura lui luminoasa. Prin ceea ce am facut, fiecare am incercat sa-i cerem lui Dumnezeu, pentru Gabi, o zi in plus. Ca am facut asa cum era cel mai bine, ca am facut, poate, mai putin bine, sau ca unii nu au facut nimic, asta nu mai are acum nici cea mai putina importanta“.
• Iulian Badescu – director al cotidianului „Republicanul”: “Din pacate, imaginea pe care Gabi Dobre a construit-o cu profesionalismul lui e maculata de scandaluri ieftine, de neadevaruri pe care, cu siguranta, si Gabi le-ar condamna. Si este cum nu se poate mai nedrept ca este amestecat si un preot care, culmea, este cunoscut tocmai pentru stradania cu care lupta pentru apropierea dintre oameni. Iar daca este sa ne referim la cazul de fata – pentru stradania cu care a incercat sa aline suferintele familiei Dobre”.
• Marian Fatu – director general al Directiei Finantelor Publice Prahova, membru in Adunarea Eparhiala a Mitropoliei Munteniei si Arhiepiscopiei Bucurestilor: „Modul in care parintele Aurelian Frusinoiu contribuie la ridicarea, in constiinta credinciosilor, a valorilor credintei ortodoxe m-a facut sa-mi consolidez, in ceea ce-l priveste, o apreciere deosebita. Ca urmare, toate discutiile care ii umbresc, in aceste zile, stradania cred ca sunt artificiale si nu au absolut nicio legatura cu realitatea”.
• Aurelian Gogulescu – presedinte al Camerei de Comert si Industrie Prahova: „Regret si acum tragedia disparitiei premature a unui ziarist cum a fost Gabi Dobre, pe care l-am cunoscut, l-am apreciat si cu care am avut o relatie foarte buna. Refuz, de aceea, sa cred ca un preot ar fi putut face asemenea fapte – precum acelea despre care lasa sa se inteleaga cartea pe care a scris-o mama jurnalistului – si cu atat mai putin preotul Aurelian Frusinoiu. Si spun aceasta pentru ca eu il cunosc ca pe un om extrem de onest si am avut destule prilejuri sa constat acest lucru, fiindca din punct de vedere teritorial Camera de Comert si Industrie este in parohia Catedralei. Am sa dau numai un ultim exemplu. Recent, am inaugurat sala de conferinte, iar sluja de sfintire a oficiat-o parintele Frusinoiu. Nu numai ca nu a vrut sa primeasca niciun fel de recompensa, dar a refuzat categoric, ceea ce mie mi s-a parut un act de mare noblete. Din pacate, astazi multi acuza cu o usurinta extraordinara. Dar eu, repet, refuz sa accept ca preotul Frusinoiu s-ar fi putut preta la o asemenea fapta“.
• Dumitru Carstea – director al Trustului de Presa PRAHOVA: “Cand scriam prefata la cartea „Viata ca o lupta”, a regretatului prieten Gabi Dobre si cand, prin tot ceea ce putea face Trustul de Presa Prahova, incercam sa sensibilizam opinia publica in a-l sustine financiar pe Gabi in batalia lui cu boala, nici cel mai nastrusnic gand nu ma lasa sa cred ca voi fi, vreodata, martorul unei nedreptati ca aceea de acum. Oameni care s-au oferit, cu tot sufletul, sa-l ajute pe Gabi ajung, iata, sa-si vada gestul lor rasplatit cu o nemeritata palma. Aceiasi oameni carora Gabi le-a multumit in cartea lui au parte acum de blestemul unor cuvinte, ca o ironie a sortii, tot intr-o carte, de data aceasta scrisa de mama lui Gabi. Fortez putin imaginatia si ma intreb ce ar zice Gabi de o asa intorsatura a lucrurilor ?
Ii inteleg si ma plec, cu toata compasiunea, in fata durerii mamei care-si pierde fiul. Dar refuz sa cred ca aceasta disperare iti da dreptul sa lovesti in multi dintre acei binefacatori, acuzandu-l, pana si pe preotul care a fost duhovnicul fiului tau, cum ca s-ar fi bucurat la banii stransi de enoriasi in acea urna de la Catedrala. Credinta noastra in oameni si adevar nu ingaduie asa ceva. Biserica noastra si slujitorii ei nu fac asa ceva ! Preotul Frusinoiu – o stiu cei care-i cunosc faptele – este de o cu totul alta tinuta morala si sufleteasca. E mare pacat ca astfel de vorbe, impinse pana in intimitatea vietii de familie, rostite fara stiinta impactului pe care il are cuvantul tiparit, lovesc nu numai in onoarea unui om, ci si in viata lui de familie. Judecata lui Dumnezeu ne indeamna sa credem ca nu aceasta este rasplata pe care se cade sa o primesti in urma ajutorului dat unui apropiat al sufletului tau. E bine, deci, sa nu cadem, cu totii, in pacatul unei asemenea greseli”.
Luiza Radulescu PINTILIE
