„Am stat pe cadavrul lui Ceausescu in elicopter pentru ca nu mai era niciun loc”
Dorin Marian Carlan, unul dintre cei trei membri ai plutonului de executie ai sotilor Nicolae si Elena Ceausescu, a povestit pentru The Observer culisele acelor zile din decembrie 1989. Dupa 20 de ani, revolutia romana, cea mai dramatica insurgenta impotriva comunismului, ramane si cea mai misterioasa, comenteaza The Guardian, in editia electronica de ieri, in care publica un amplu material realizat in Romania de jurnalistul Ed Vulliamy, care cauta argumente pentru a demonstra ca a fost mai mult o lovitura de stat decat o revolta populara. Acesta a discutat cu persoane implicate in evenimentele din 1989, cel mai amplu spatiu fiindu-i acordat lui Dorin Marian Carlan, unul dintre militarii din trupele speciale care a alcatuit plutonul de executie de la Targoviste. “M-am intalnit cu Carlan in luna mai. Avea un sacou negru, pantaloni negri, o camasa albastra si pantofii bine lustruiti. Avea prestanta. Carlan si-a golit munitia din Kalasnikovul AK-47 in cuplul prezidential, dupa ce acestia au fost prinsi de revolutionari. Momentele de dupa executie au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovada pentru Romania si lumea intreaga ca o era s-a incheiat, iar cea mai turbulenta si violenta revolutie dintre evenimentele care au dus la caderea comunismului in statele din Europa de Est si-a atins obiectivul”, isi incepe relatarea jurnalistul britanic, dupa care Carlan este lasat sa-si depene povestea, in timp ce prezinta decupaje din ziare si reviste cu el si Kalasnikovul langa cadavrul Ceausestilor. “Am stat pe cadavrul lui Ceausescu in elicopter pentru ca nu mai era niciun loc. Era probabil cel mai confortabil loc. Era foarte cald si sangele s-a scurs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a platit niciodata curatarea lor”, isi aminteste Carlan. Intrebat ce a simtit in acele momente, Carlan spune: “Am simtit cu adevarat ca am jucat un rol in istorie. Stiam despre revolutia franceza, despre ghilotina, simteam ceva similar. Dar nu eram de acord cu asta. Procesul a durat 1 minut si 44 de secunde, executia mai putin de 10 minute. Fusesem antrenat sa imi apar tara. Ceausescu era comandantul meu suprem, iar eu trebuia sa-l apar cu orice pret, nu sa-l ucid”. Apoi, Carlan povesteste cum a ajuns voluntar in aceasta misiune speciala, cum le-a spus generalul Stanculescu despre Frontul Salvarii nationale si procesul de la Targoviste si cum au raspuns toti, in cor, ca sunt gata sa-i impuste pe dictatori. Amanunte interesante sunt date de la executie. “Sunteti romani?” ar fi intrebat Nicolae Ceausescu, Elena completand: “Nu ne puteti omori ca pe niste caini”. Cei trei din plutonul de executie au tras “de la sold” in momentul in care dictatorul a strigat “Traiasca Republica Socialista Romania” si a murit murmurand versuri din Internationala, sustine Carlan. “Am fost ca niste roboti”, continua el. “Am facut totul foarte repede. Chiar de atunci tot ce am vrut a fost sa studiez filosofia si dreptul, pentru a intelege ce s-a intamplat din punct de vedere legal. Am fost un subofiter care a ascultat ordinele superiorilor, dar am omorat un om dupa un fals proces. L-am ucis pe Ceausescu in ziua de Craciun, dar decretul de infiintare a instantei a fost semnat pe 27 decembrie, cand Ceausescu era mort de doua zile”, adauga Carlan, precizand ca atitudinea sa i-a adus critici din partea lui Ion Iliescu si concedierea din Ministerul Apararii Nationale in 1998. “Acum sunt un avocat marginalizat, care ofera consultanta juridica, o oaie neagra, dar este un dar al lui Dumnezeu pentru ca traiesc pentru a spune si altora aceasta poveste”, isi incheie Carlan marturisirile.
