Muzeul Petrolului (II)
In vara anului 1950, imobilul a fost nationalizat, dupa ce, probabil, inca de prin 1945-1946, “oficiul de inchiriere” bagase peste proprietari chiriasi nedoriti. „16 Februarie”, care l-a folosit aproape un deceniu.
Intre timp, a inceput sa-si faca loc ideea infiintarii unui muzeu national al petrolului. In 1957, odata cu sarbatorirea centenarului industriei petroliere romanesti, aceasta idee a devenit un proiect, hotarandu-se si locul unde acesta ar putea fi infiintat, fireste, in orasul Ploiesti. Pregatirile propriu-zise au inceput peste doi ani, in 1959. Ele au constat, pe de-o parte, in amenajarea localului pentru noua lui functie, iar pe de alta in achizitionarea pieselor susceptibile de a deveni exponate muzeistice. Pentru colectarea si depozitarea acestora i-a fost repartizata muzeului cladirea fostului preventoriu de noapte al Rafinariei „Astra” (devenita Rafinaria 1) din strada Ardealului nr. 4.
In acest timp, aveau loc lucrarile de realizare a bazei materiale a Muzeului din str. Bagdasar nr. 8. Lucrarile de renovare au fost ample, dar s-au facut cu mare grija pentru a se pastra intreaga frumusete si autenticitate a monumentului. Pentru amenajarea expozitiei au fost necesare, desigur, unele schimbari. Cea mai importanta a fost obturarea celor noua ferestre de pe fatada lunga, care s-a facut prin inlocuirea cercevelelor cu zidarie, pastrandu-se, insa, intact ancadramentul acestora, care ritmeaza si acum edificiul. In fereastra de pe coltul tesit a fost montat un panou cu firma si cu emblema muzeului. Unele modificari s-au adus si in compartimentarea spatiului interior, pastrandu-se insa si aici aspectul initial.
Inca din 1959, odata cu crearea juridica a muzeului, a fost numit director al acestuia ing. Gh. Baicu care a pregatit tematica si deschiderea pentru public, substantial ajutat de dr. C. N. Debie pe latura stiintifico-tehnica si prof. N.I. Simache pe latura muzeistica.
Muzeul a fost inaugurat si a inceput sa functioneze la 8 octombrie 1961. La scurt timp dupa deschidere, a fost numita directoare Maria Gheorghiu, careia i-a urmat, pentru mai putin de un an, prof. Pompiliu Popa. In 1975 a fost numit director prof. I. Stefanescu, care va detine aceasta functie, timp de aproape un sfert de veac (pana la pensionarea sa in 1998). El mai lucrase si mai inainte aici ca muzeograf, din 1962, astfel ca a adaugat excelentei sale pregatiri stiintifice si o experienta in acest domeniu. Si-a inchinat intreaga capacitate organizatorica si manageriala, ca si o productiva munca de cercetare stiintifica si publicistica, institutiei pe care o conducea si istoriei petrolului. Un mare merit, in ordinea care ne intereseaza, a fost faptul ca atunci cand dezvoltarea muzeului a cerut mai mult spatiu expozitional si administrativ-cultural, nu l-a realizat pe seama unor modificari aduse edificiului, ci prin construirea sau renovarea altor pavilioane, ca si prin folosirea parcului ca un muzei in aer liber. A stiut sa antreneze in activitate si o serie de muzeografi, mai vechi sau mai noi, dintre care amintim doar cateva nume de pe o lista care ar putea sa fie mult mai lunga: Eugen Nouras, Emil Ionescu Balea, Nina Socolis, Magdalena Popa etc.
Opera de consolidare si dezvoltare permanenta a muzeului a fost continuata de ing. Gabriela Tanasescu, care, venita din productie ca muzeograf in 1995, a devenit director in 1998, conducand deci institutia de peste un deceniu.
Ce a oferit si ce ofera Muzeul National al Petrolului, orasului si judetului nostru, ca si tarii intregi? Mai intai, expozitia sa de baza, cu zeci de documente, fotografii, facsimile, tabele statistice, diagrame ca si exponate tridimensionale (obiecte personale, unelte, machete si chiar masini de foraj). Ele se constituie intr-o vasta imagine de sinteza a trecutului, prezentului si viitorului petrolului, cu speciala privire la tara noastra. Este prezentata, in diferite momente, tehnica folosita in extractia si prelucrarea petrolului, exportul de produse petroliere, societatile si oamenii de stiinta, inginerii, intreprinzatorii care au asigurat inflorirea acestei ramuri a economiei romanesti, muncitorii petrolisti si viata lor. O expunere sugestiva si un ghidaj competent pun in valoare aceasta bogatie de informatie.
Muzeul National al Petrolului a devenit, demult, si un centru cultural al Ploiestilor. El are o arhiva bine organizata, cu multe documente originale, cu videoteca si fototeca. Biblioteca sa contine peste 3.000 de volume, o impresionanta colectia de carte veche de stiinta, ca si colectie completa a publicatiei bilingve „Moniteur du Petrole Roumain”. Muzeografii, cercetatori in acelasi timp, au elaborat o serie de valoroase studii, comunicate sau publicate. Muzeul a gazduit nenumarate reuniuni cu caracter stiintific: conferinte, consfatuiri in profil, sesiuni de comunicari, simpozioane, lansari de carte etc.
Paul D. POPESCU
