Vara cu popi si politicieni amestecati
Nici biserica si nici politica nu intra in vacanta. Nu intra niciodata. Ceea ce aduce nou aceasta vara este politizarea in exces a bisericii si impregnarea cu fum de lumanari a politicii. Presedintele Basescu, aflat intr-o nedeclarata dar vanjoasa campanie electorala pentru transarea de pe acum a celui de-al doilea mandat, a contribuit si contribuie decisiv la aceasta amestecatura de bulion si prajeli. Am vazut sute de imagini, in toate micile ecrane si-n ziarele la care am acces, cu chelia asudata a presedintelui suportand, intre potcapuri aurite, slujbe si predici si l-am auzit cuvantand din amvon si altar despre Dumnezeu, natie si iubirea de popor. Biserica – zice un analist care in general spune lucruri destepte – e ultimul refugiu al politicii in situatii de criza, de saracie, de revolte sociale, de foamete. Suntem noi intr-o atare situatie? Da si nu. Unii – mai mult da, altii – ocoliti gratie providentei financiare de orice disconfort. Buba, zice acelasi analist, ar fi scaderea drastica a optiunilor electorale pentru Traian Basescu. De aici neobosita lui alergare din biserica in biserica, din adunare populara (politica sau civila) in adunare populara. Presedintele, intr-un dialog cu asfaltatorii de care-l leaga prietenii vechi si puternice, ameninta ca va vizita in lunile urmatoare santierele patriei. Fireste cu liota de reporteri si televiziuni dupa el, lucru pe care, zice domnia sa, nu si-l doreste dar, cum Dumnezeu se face ca toti aflam la timp unde va fi „neprogramat” presedintele in ceasul urmator.
Vara cu ploi acide politic. O comisie parlamentara analizeaza in direct largimile de punga bugetara ale doamnei Ridzi care a dat cu banii nostri nu in populatie, ci in buzunarele unor apropiati. Dialogurile, de inalta sobrietate parlamentara, se desfasoara cam asa. Domnul Boureanu (PD-L) o apara pe doamna Ridzi (PD-L) cu indarjire. Doamna Gorghiu (PNL), presedinta respectivei comisii, incearca sa-l tempereze fara succes. Boureanu o gratuleaza cu apelativul „domnisorica”. Gorghiu zice ca asa sa ii spuna el propriei neveste. Daca vorbim de sotii atunci, inalta vorba Boureanu, hai sa vorbim si de amanti, sugerand ca „domnisorica” ar avea asa ceva din belsug. Cu o asemenea academie a dezbaterilor, anchetarea cheltuielilor dubioase luneca in coada de peste. Noroc ca televiziunile se reped in alta parte unde cuvanteaza, coincidenta, domnul Basescu obligat sa spuna iar ceva natiunii. Ploile care cad zilnic ca la Tropice devin acide politic, usuca laptucile in gradina si inunda caldaramurile cu rigole inguste.
M-am nimerit intr-o seara pe un drum desfundat care trece pe langa ruinele unor ziduri medievale la Tisau-Buzau. Stiam din copilarie legenda doamnei Neaga care a fugit de turci cu calul potcovit invers spre a se pierde undeva in aceste pustiite locuri si paduri. Dintre ziduri se auzea parca un murmur. Am intrat printr-o firida laterala, invingand un fan cat omul. Intre ruine, ruina unei biserici vag refacuta la turle. Da, in biserica un paroh tanar cu fata spre altar si spatele spre intrare si un dascal tineau slujba de vecernie nesuparati de amanuntul ca biserica era aproape goala. Intr-un colt in semi-intuneric am distins trei siluete ale unor babute ingenuncheate. Nu politicieni, nu sefi de stat, nu ierarhi cu potcapuri aurite. M-am inchinat si am iesit pe varfurile picioarelor pentru a nu tulbura credinta adevarata, cea care tine pana la urma romanul lipit de muntii lui si de credintele lui stramosesti. In rest e demagogie. Chiar si bisericeasca.
Lucian AVRAMESCU
