Leon CHIRILA
Cu aproape 30 de ani in urma, o tanara asistenta universitara accepta sa colaboreze cu fosta Securitate, semnand – de buna voie si nesilita de nimeni – un angajament „de a sprijini organele de securitate ale statului”. Ani de-a randul, dupa decembrie 1989, fosta asistenta – devenita, intre timp, membru marcant al Partidului National Liberal, a tacut malc in legatura cu acest episod din viata sa dar, pe de alta parte, a militat, de asemenea, din toate puterile, pentru punerea la zid a fostilor comunisti, a fostilor securisti, a tuturor adversarilor politici pe care-i incadra in randul primilor, aproape fara exceptie. Liberala Mona Musca – cocotata in varful ierarhiei politice din Romania, tocmai pe baza tainuirii trecutului sau si a militantismului feroce pentru condamnarea trecutului comunist al romanilor, vinovati, in corpore, ca au trait o asemenea perioada – s-a bazat, in ascensiunea ei politica, pe divortul de fostul sot – fost sef de cabinet la Ceausesti, pe afisata sinceritate si aparenta inocenta cu care se manifesta, dar, dai ales, pe speranta ca „dosarele secrete” ale fostei Securitati vor ramane secrete cat timp ea isi va face mendrele politice.
Ca in multe alte situatii, nici in cazul Monei Musca, socotelile de acasa nu s-au potrivit cu cele iesite la iveala din dosarele fostei Securitati. Si, cu aceeasi imagine de inocenta, cu acelasi timbru al vocii care ar fi vrut sa spuna, la infinit, ca nici usturoi nu a mancat, nici gura nu-i miroase, a recunoscut ca a semnat, prin 1977, un angajament cu fosta Securitate pentru a-i furniza informatii, sub numele de cod DANA. In astfel de conditii, cand avem aceste date – angajamentul de colaborare, numele de cod, o lista cu note informative – nimeni nu pune la indoiala calitatea Monei Musca de fost colaborator sadea al fostei Securitati; numai domnia sa incearca din rasputeri sa ne convinga de faptul ca nu a facut politie politica ! Fara nici un argument plauzibil, ii da cu gura, ca o moara hodorogita, ca a vrut doar sa faca bine unor copii !?! Vezi Doamne, studentii sai se mai bateau si, ca sa nu se omoare intre ei, cum sustine ca s-ar fi intamplat, ii dadea pe mana Securitatii. Securitate care, dupa cum zice acum, insemna, atunci, decanul facultatii si…colegii cu care discuta aspectele sesizate de ochii si urechile inocentei Dana. Cu alte cuvinte, in opinia tinerei colaboratoare a Securitatii, respectiva institutie era o structura buna, grijulie cu oamenii si, in speta, cu tinerele vlastare, „viitorul luminos al tarii”. Iar ca sa-si justifice inocenta mai are si tupeul sa-i bage in aceeasi galeata cu ea pe toti cei din Politehnica timisoreana – unde a fost cadru didactic cu angajament la Secu’ – declarand ca „toti profesorii aveau aceeasi raspundere”. Ne amintim de snoava cu cei doi romani care nu stiau care dintre ei era turnatorul – deci multa lume facea parte din sistemul de supraveghere al fostei Securitati – dar fie vorba intre noi, sa spui acum ca toti fostii colegi de cancelarie erau turnatori ca tine nu inseamna decat un veritabil gest de disperare al celui care vede ca-i fuge pamantul de sub picioare si este in stare sa calce peste cadavre pentru a supravietui. Cu alte cuvinte, intre doamna Mona Musca si „Dana” de altadata – colaborator al fostei Securitati – nu exista decat un numitor comun: inocenta turnatorului. De aceea, ori condamnam Securitatea in totalitatea ei, ori o acceptam ca avand o parte rea si una buna, iar toti cei deconspirati sa faca parte, acum, din grupul inocentilor pentru a-si continua carierele – mai ales politice – „spre culmile de progres si civilizatie ale Romaniei”.
