Luiza RADULESCU PINTILIE
Astazi vor fi repartizati, computerizat, pe posturi, cei care vor sa suplineasca in invatamant. 25.000 de posturi in intreaga tara, impartite jumatate-jumatate in sate si orase. Posturile ramase neocupate se vor distribui,apoi, cu numai cateva zile inainte de inceperea noului an scolar, in sedinta publica. Nimic nou din punct de vedere al metodologiei pe care o stiu, cu siguranta, pe dinafara, cei din sistemul educational. Dar, pe care, la fel de bine, o resimt, de ani buni – si, cu siguranta, la fel va fi si in aceasta toamna – si beneficiarii: elevii. Au existat si in Prahova clase intregi de elevi care si-au asteptat, mult si bine, invatatoarea sau profesorul. N-ar fi contat ca este titular sau suplinitor, daca, la 15 septembrie ar fi avut cui sa dea buchetul cu garoafe cumparat de la oras sau primele crizanteme inflorite in curtea de la tara. Dar domnu’ ori doamna nu a ajuns in multe locuri chiar din prima zi a anului de invatamant. Sau a dat bir cu fugitii inainte de a i se fi uscat cerneala pe numire. Fie pentru ca, intre timp, a intrat la facultate, postul de suplinitor fiind doar o rezerva in cazul, Doamne fereste, al unui esec.Sau pentru ca a constatat ca nu poate face naveta, ca nu ii place cum arata scoala sau pentru ca si-a „aranjat” ceva mai bun. Unii au lasat cu totul invatamantul si au preferat sa plece la cules de capsuni, in Spania. Am scris de multe ori lucrurile acestea in ultimii 16 ani. Si, din pacate, ele raman aproape neschimbate. Invatamantul romanesc pare blestemat sa mearga din rau in mai rau, sa fie un fel de refugiu la mana a doua. Al celor carora chiar le place, cu adevarat, aceasta profesie si al acelora care nu au incotro. Unde s-a ajuns? La rezultatele socante la examene, care sperie o tara intreaga. La mediocritate, la analfabetism, la un haos din ce in ce mai de nestapanit.Profesori slabi, elevi slabi-sintetiza recent un cadru didactic universitar cercul vicios al invatamantului romanesc. Si al nivelului de educatie al generatiilor de acum si al celor viitoare. Dintotdeauna, romanul si-a facut un titlu de mandrie din a-si tine copiii prin scoli. Acum,tot mai multi romani, mai ales prin sate, prefera sa-i tina acasa. Iar prima vina o au aceia care in numele reformei invatamantului au stricat si ce a fost bun.
