Noua elita chineza constituita recent, cu varste cuprinse intre 35 si 50 de ani, a investit in reusita profesionala si nu a avut copii. Prin urmare, multi membri ai acesteia – actori de cinema si sportivi – adopta. Orfelinatele chineze sunt pline de fetite, si numerosi chinezi bogati au fost induiosati de campaniile recente privind SIDA, care a decimat sate intregi din centrul tarii, iar mesajele cer o mai mare mobilizare umanitara. Aceasta este cea mai simpatica latura a acestei miscari ce reface legatura cu vechea traditie chineza, in care adoptia era curenta si incurajata.
Numerosi sunt adoptatorii ce detin un pasaport strain si scapa, astfel, de incidenta politicii copilului unic. Iar situatia le permite sa se gandeasca linistiti la eventualele taxe. Ei nu isi vor duce, insa, copiii la talie ori pe umeri. Fiecare micut are propria sa “Ayi”, o fata – in general, originara din aceeasi provincie ca si parintii adoptivi – interna si care se consacra acestor “mici imparati”, carora destinul le-a suras din nou. Ei vor merge la cele mai bune scoli: englezesti, frantuzesti ori americane, instalate, de acum, la Beijing si Shanghai, la care taxele scolare anuale depasesc, adesea, 20.000 de euro, si vor fi “indopati” cu cursuri particulare de kung-fu, gu jin, caligrafie, dans si pian, precum si de confucianism !
