Contradictiile antagoniste, cum se spunea pe vremuri, isi fac loc, cu varf si indesat in amendamentele aduse celor patru Coduri – civil, procedura civila, penal, procedura penala. ONG-urile au atras atentia ca s-au strecurat – din ignoranta sau interes – prevederi anapoda cu vremurile si desigur, in cele din urma, cu drepturile omului. Exemplu este tortura, la care legiuitorii, ca sunt mai multi, nici ca au infirmat, nici ca au confirmat ca ar fi prevazut asa ceva. In ordine aleatorie, putem face vorbire despre interceptari: “Este supusa supravegherii tehnice si cercetarii orice persoana care se pregateste sa comita o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 5 ani, desi pregatirea in sine nu este pedepsibila; prin urmare, simpla ipoteza ca o persoana se pregateste sa comita o infractiune duce la respingerea dreptului la viata privata prin supraveghere audio, video (…). Respectiva persoana este intitulata suspect, desi in definitia data suspectului se incadreaza acea persoana despre care exista suspiciunea ca a savarsit o infractiune”, se arata intr-un comunicat al Centrului de Resurse Juridice.
Vorbind despre aplicabilitatea legii in timp si spatiu, ne-am putea trezi, in contextul dat, ca legea retroactiveaza. Brutus ar putea fi condamnat pe viata pentru omor cu premeditare, Elena din Troia – vinovata pentru instigare la genocid, iar Hitler – absolvit pentru ca a incercat sa combata comunismul. Pe plaiurile mioritice, suspectii ar fi, dupa cum urmeaza:
Copilul nenascut
Apelantul este considerat suspect cata vreme are telefon. Sau, inainte de a ridica receptorul din furca, ori de a-si cumpara la oferta un telefon mobil ! Ducand lucrurile la extrem, cum, de altfel, fac si legiuitorii, se poate face urmatoarea comparatie: atat timp cat drepturile copilului sunt recunoscute inainte de a se naste („Copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind nascut ori de cate ori acest lucru este in interesul sau”), este normal sa aiba si obligatii. Sa raspunda in fata legii. Asadar, aflat la maternitate, in burta, odrasla ce urmeaza a iesi in lume prin cezariana sau ba – este suspecta din nastere, fiind legata cu un cordon ombilical – care seamana, „acolo unde legea nu distinge” (si nu prea distinge) cu un cablu de telefon. Pe cale de consecinta, cand se misca, dand nastere palpitatiilor, produce sunete inteligibile, care pot fi interpretate drept ofensa adusa autoritatii. Dupa nastere, daca zice „ALO!” in loc de “Mama”, gata, s-a zis cu el. Este internat in centru de reducare pentru minori, inainte de a fi dat la gradinita. Ca, de ! S-a bajbait cu reducerea raspunderii penale a minorului ba la 13 ani, ba la 12, si a ramas pana la urma tot 14 ani, de ce ne-am mira ?
Lucian Blaga
Legea este atemporala si aspatiala. Ad-litteram luand sensul expresiilor, sa vedem cum ar fi clasicii nostri suspectii de serviciu si cum ar arata actele premergatoare sub aspectul savarsirii a diverse infractiuni, dupa cum urmeaza:
a) Iahtul
Lucian Blaga a fost “mut ca o lebada” pana la varsta de 4 ani, deci s-a invartit banda, sau ce folosesc cele patru servicii la interceptari, in zadar. Partea buna – a putut fi refolosita, pe ea fiind inregistrate doar ciripituri si niscaiva revendicari teritoriale ale unei etnii de prin Ardeal. Cu trecerea timpului, Blaga – poetul, nu ministrul Dezvoltarii, Vasile, a rupt totusi tacerea. S-a saturat de atata silenzio stampa si-a zis ce-a zis, treaca-mearga, dar mai rau e ca a scris “Luntrea lui Charon”.
Si-ntreaba procurorul de caz :
– De unde ai tu, prapaditule, iaht, ca n-ai banii aia, munciti, ai lui George Copos ? Din amaratul de salariu de poet, propus, dar nelaureat, pentru Premiul Nobel ? Lasa ca iti facem noi propunere de arestare preventiva pentru o luna. Iar Charon cine e ? Complice. Daca-l dai in gat, cadem la pace, te alegi cu pedeapsa inchisorii cu suspendare si interdictia de a mai scrie”.
b) “Marea trecere “ sau fuga
… Sau, spalatul putinii. Poetul vroia sa treaca granita, fiinca a comis el ceva, cata vreme sta scris “Si, ca un ucigas ce-astupa cu naframa o gura invinsa/inchid cu pumnul toate izvoarele/ pentru totdeauna sa taca/Sa taca”.
Capat de acuzare – crima, coroborata cu insetarea populatiei, ca infometarea nu mai este infractiune. Ce face procurorul de caz ? Intreaba:
– Unde-i cadavrul, unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii si flintele nelegiuitilor ?
Martorii, care nu-si retrag depozitiile:
– Pe “Soseaua Nordului” sau in „Groapa”. L-a dus unul, „Incognito”, dar l-am descoperit noi. Nume de cod-Barbu.
– Lautarul ?
– Nu, acela canta la sindrofii cu Nelu Ploiesteanu. Preda – dar nu luptatorul din mall, ci ala de-a lasat “Delirul” nesfarsit.
– Era pentru consum propriu sau facea si trafic cu el ?
– E prin anticariate, nimeni nu-l mai cumpara, ca au aparut alte psihotrope mai … stupefiante : ecstasy, hasis, heroina, derivate din astea.
– Confiscati-l ! Si dati un comunicat de presa cum ca procurorii DIICOT, impreuna cu cine mai vreti voi, numai sa (a)para in presa ca si-au facut institutiile statului – politie comunitara, jandarmerie fixa sau mobila – treaba ca la carte. Sa ziceti asa: “In urma perchezitiei la anticariate au fost confiscate 2.500 kilograme cantitate <
– Cu “Vanzarea de Frate” ce facem ?
– Bagati-o si pe-asta, sa fie dosarul solid, sa nu ne trezim cu restituirea cauzei la procuror, ca alergam pe urma ca nebunii marilor orase pentru strangerea altor probe de sustinere a vinovatiei. Intra la trafic de persoane. Era minor sau major frac’su ?
– Nu scrie.
– Atunci scrieti voi ca era minor, sa atarne mai greu dosarul, sa avem acolo pluralitate de infractiuni cu un singur autor.
– Dom’ procuror de caz, am mai gasit ceva. Scrie negru pe alb : “Odata terminata, o carte, devine glont scapat din pusca, nu-l mai poti intoarce”.
– Si ?
– Pai si! „Delirul” e neterminat, deci ne trezim ca zice completul de la instanta din Urlati: „Nu e nici foc de arma in oras, nici pusca, nici victima. Poate nici oras…”. Mai bine terminam noi “Delirul”.
– Ca bine zis-ai. Deci, ce mai este de adaugat la Codurile astea ? Niscaiva amendamente? Terminati-le, lucrati in delirium tremens, numai terminati-le odata. Dati-le chiar numele de Bechtel, sa avem coduri macar, daca tot nu-i rost de autostrada.
Adrian Paunescu:
– “Si pasii lui Blaga se aude prin Cluj!”, zice unul dintre organele de cercetare penala.
– Tu de unde stii, ma ?
– De la unul, Paunescu, care a scris chestia asta.
– Fugi la Cluj, lasa dosarul cu valiza, ca l-au infundat pe Becali cu masina si adulmeca pasii.
– Sa traiti, doar caine eu va sunt. Ma duc.
– Astalaltul, care esti mai nou, cauta-l pe Paunescu, ca e usor de gasit. Vezi ca zice mereu „Da, sunt suspect, porecla asta-mi place”.
Conexarea cauzelor
Se revine la droguri. Mirabila samanta. A declarat pe propria raspundere, sub semnatura, ca nu striveste dracovenia. Ia auziti aici: (…) “Nu ucid cu mintea tainele, caci eu iubesc si flori, si lacrimi, si morminte”. Procurorul de caz, pentru sine: “Da, dar ar fi putut sa le ucida. Intrebarea este pe cine ? Cine-s tainele ? Ne uitam la disparute din ultimii ani, chit ca or fi prin Spania sau Italia la „prestat” si i le punem in carca lui Blaga. Nu-l bagam la omor calificat, ci la tentativa. Plus profanare de morminte, ca zice ca si la textul de lege ca iubeste, Doamne, iarta-ma !, cimitirele.
Avem, asadar, pluralitate de infractiuni – iaht a carui provenienta nu poate fi justificata – trafic de droguri si persoane, omor calificat. Pluralitate de infractiuni cu mai multi autori. Mi-am terminat treaba, ma duc sa vad daca si-a facut ala mic temele, ca are maine teza la “Tradati in dragoste”, poimaine “Nora pentru Mama”, iar saptamana viitoare – extemporal cu cinci cugetari din clasici: Dan Diaconescu si, optional – Luis Lazarus.
Fl. TANASESCU
Acasă Realitatea zilei Marin Preda a lasat „Delirul” neterminat. Il termina legiuitorii cu amendamentele Codurilor
