Primavara nu mai vine cu ghiocei

Ce aduce primavara pe baticul inflorat al aripilor ei, daca nu ghiocei si reavanul destelenirii? Primavara 2009 e anuntata de o algebra ciudata, unica poate in istoria Romaniei. Limbajul articulat al cuvintelor care alcatuiesc uneori fraze de o savuroasa eleganta a fost detronat de o aritmetica butucanoasa si naucitoare. Un fost prim-ministru si un tanar expert economic, primul de dreapta celalalt de stanga, s-au certat la televizor pe chestiuni de virgula. A fost deficitul in martie o mie noua sute opt sute (indica o cifra) virgula doi?
Nu, zice alalalt. A fost de virgula unu. Comunicatele de la Cotroceni, unde-si au sediul Guvernul si toate celelalte institutii ale statului, si unde se negociaza o noua impovarare a Romaniei, printr-un acord secret (in cele mai multe date ale lui a fost si este secret) cu FMI sunt si ele de sorginte matematica. Un Titeica mic s-a cuibarit in personalitatea polivalenta a presedintelui. Si el stie sa se exprime in cifre, mai putin in cifra exacta a imprumutului, de parca s-ar imprumuta la FMI in numele ma-sii si nu in numele nostru al tuturor.
Primavara vine cu cifre. Cifrele nu tin de foame. Cifrele, inteleg, ne amaneteaza viitorul. Doua decenii si jumatate am trait cosmarul datoriei externe facute de Ceausescu. Cate decenii vom trai cu spaima ca vin portareii si ne pun sechestru pe respiratie pentru imprumutul facut de Basescu? Se poate calcula in procente, pentru ca tot traim o primavara cifrica, cu cat ne vor uri mai mult urmasii carora le desertam in destin decontul nechibzuintei noastre?
In dimineata de joi (ieri), cand scriu aceste randuri, o stire imi bazaie din televizorul spre care stau cu spatele. Negocierile avantate ale ministrului Berceanu, un alt mare gargaragiu al politicii romanesti, cu compania americana Bechtel, s-au ispravit. Berceanu a obtinut. Numai ca n-a obtinut ce promitea, ci taman pe dos. Adica n-a ieftinit, ci a scumpit.
Dam mai mult firmei americane pentru aceeasi sosea etern neterminata. Oficialul roman a acceptat in plus niste penalizari de milioane de euro si inca niste cresteri de pret. Niste cresteri cauzate de carburanti, alte cresteri cauzate de intarzierile lor pe care le platim noi si de intarzierile noastre pe care le platim tot noi, inca niste… Pai, parca ieri! E ca in bancul acela cu rusul Ivan care n-a castigat o bicicleta. S-a inteles gresit: el n-a luat o bicicleta, ci i-a fost luata bicicleta. Berceanu si-a exprimat tantos negocierile, ca si Basescu, prin cifre, procente, fractii. De atata cifraraie paguboasa, am ametit.Primavara imi misca pe vremuri altcum sangele. Ma simteam mai tanar decat eram, mai visator, mai optimist. Azi, primavara FMI, primavara Basescu imi tandareste optimismul si ma face sa ma uit cu ingrijorare spre copii si nepoti.
De ce negociaza in numele lor un singur individ, chiar daca pe acest individ il cheama Traian Basescu? De ce decide un singur om in numele a milioane de oameni? De ce stie el mai bine decat mine ce junghiuri am, ce ma doare si, mai ales, ce leacuri sa intrebuintez pentru a ma vindeca? Parca scapasem de unul care le stia pe toate si le dicta pe toate. Un imprumut de 20 de miliarde de euro al unei Romanii deja imprumutate si impotmolite in necazuri mi se pare asasin. N-am primit nicio explicatie credibila in legatura cu destinatia acestor gologani. Ce faci, nea Caisa, cu banii astia si spre ce prapastie ne conduci?
Lucian AVRAMESCU

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDIVERTISMENT
Articolul următorDaca nici acum, atunci cand?