Funeralii nationale la Craiova
Dinu SARARU
In sfarsit, putem spune ca daca n-am izbutit mare lucru in opera de eradicare a Coruptiei generalizata la scara intregii natiuni, in virtutea marii traditii fanariote, am reusit sa acordam Mafiei toate conditiile pentru a prolifera astfel incat, pe temelia Fratiei si a Mandriei sa poata organiza nestingherita, la nevoie, Funeralii nationale unuia din capii ei, insotit de mii de coroane de flori si de peste o mie opt sute de companioni autohtoni, dar si de cateva zeci de prieteni la fel de indurerati reprezentand evantaiul larg deschis al comunitatii europene. Nu avem cum sa negam performanta domeniului, ca sa zic asa, si nu putem nici sa nu observam capacitatea acestuia de integrare europeana la cel mai inalt nivel. Si daca vrem sa mergem cu adevarul pana la capat si sa-l recunoastem trebuie sa spunem ca nici in Sicilia nu se intalneste atata libertate de sfidare la adresa opiniei publice si ca astfel de grandioase si perfect puse la cale si desfasurate funeralii, daca se pot numara pe degetele unei singure maini, intr-o istorie de cateva sute de ani a celebrei institutii a crimei organizate. Pacat de Francis Coppola, realizatorul filmului Nasul, ca n-a putut fi de fata la Evenimentul internationalizat chiar cu ajutorul televiziunilor nationale romanesti care, altfel, ignora inmormantarile atat de sarace si de modeste ale unor personalitati ce si-au dedicat o viata stiintei, culturii si progresului societatii noastre. Cat despre defilarea sutelor de reprezentanti ai ordinei publice, multi, de ce sa nu spunem, inhibati in atributiunile lor si incomodati de legaturile subterane cu vigurosii barbati imbracati sportiv in negru si aparati de ochelarii negri cunoscuti din filmele de gen care si ele sufoca educativ ecranele noastre Tv, aceasta defilare a parut mai mult ca o adaugire la cortegiul fabulos. Cu alte cuvinte, cum sa nu fim mandri ca istorica Banie si-a castigat si rangul contemporan de capitala a funeraliilor nationale mafiote ?! Au cazut in anonimatul cel mai umil pana si campanile anticipate agresiv ale viitoarelor prime alegeri uninominale. Coruptia la nivel inalt, cel mai inalt, a palit si ea nu mai putin umilita in fata acestor funeralii de la Craiova care l-au purtat imperial pe legendarul, de acum, Caiac, spre locul de binemeritata odihna, acolo unde, cum ne invata credinta crestina, nu este nici intristare, nici suspin. Comparati, iubiti cititori ai tabletei, nunta de pe muntele care strajuieste oraselul Monte Carlo, la care au participat fosti si actuali prim ministri si ministri si milionari bastinasi cu funeraliile lui Caiac si vedeti cat de modest si de marunt ne apare acest din urma Eveniment. Nici nu sti daca mai e cazul sa ne luptam cu coruptia noastra la asa zisul nivel inalt.
Adevarul e ca privind umilit desfasurarea funeraliilor de la Craiova incepe sa-ti fie si rusine sa mai mori intr-o tara ca Romania din zilele noastre.
Dar privind si semnificatia profund ingrijoratoare a libertatii care a condus, in timp, la posibilitatea organizarii sfidatoare a unui astfel de eveniment cu ecou national, presupunand, la randul lui, existenta tot la nivel national a “Institutiei” , existenta si forta ei de organizare, Fratia si Mandria care insufletesc si o fac recunoscuta si autoritara si capabila sa blocheze un intreg mare oras si sa frisoneze o tara, nu putem sa nu ne intrebam daca dispunem cu adevarat de instrumentele care sa-i faca fata ! Si daca se poate spera !?
Va avea cineva curajul sa mearga pana la capatul raului atat de puternic inradacinat – acesta e cuvantul, inradacinat – in solul patriei, incat sa ridice valul care acopera, cu argumente ce se revendica inexpugnabile, legaturile, banuite de toata lumea, dintre numerosi reprezentanti ai ordinei publice si ai actului justitiar si lumea legendarului, repet, Caiac . Sau sa le infirme si sa spulbere banuiala si sa ofere alte explicatii credibile, linistitoare si care sa permita solutii vindecatoare ale epidemiei? Caci e, sigur, vorba de o epidemie care tinde sa devina starea fireasca a unei societati intregi. Ca o boala cu care se naste, traieste si moare romanul, fiindca asa ii e dat lui pe pamant.
