Imparat al Imperiului Roman era, pe cand traia Vasa, prigonitorul anticrestin Maximian. Putini oameni din Edesa Siriei impartaseau in vremea aceea, credinta noua in Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Printre putinii crestini edeseni se afla si Vasa, care casatorindu-se cu un preot idolesc, numit Valerie, avea sa nasca, sa creasca si sa educe crestineste trei fii cu numele Teogonie, Agapie si Pistos. Chiar sotul ei o pari ca este crestina. Indata fu arestata impreuna cu copilasii sai si adusa in fata lui Vicarie, mai-marele Edesei. In cursul detentiei au fost tuspatru batuti cu cruzime. Copilasii erau si mai chinuiti, crezandu-se ca, astfel, mama lor se va indura de dansii si se va intoarce la idolatrie. Insa calculul tortionarilor a dat gres. Vasa, dimpotriva, isi indemna copiii sa reziste. Iar Agapie, in timp ce era scalpat, a rostit aceste vorbe vrednice de a fi pomenite de-a pururi: “Nu este lucru mai dulce decat a patimi pentru Hristos”. Vitejia si rabdarea fara egal ale celor trei copilasi nu-l impresioneaza pe Vicarie, care decide, in urma multor cazne, uciderea copilasilor prin taierea capetelor. Vasa, tinuta in temnita fara mancare, va fi dusa, apoi, de Vicarie in Macedonia. Neputand s-o abata de la credinta crestina, nici dupa caznele din Macedonia, tiranul Vicarie o trimite pe Vasa la consulul Cizicului, care, infuriat ca sfanta refuza, in continuare, sa aduca jertfa zeilor, a poruncit ca sa i se zdrobeasca toate madularele. Si, pentru ca tot mai traia, i se taie capul.
Stau si ma intreb cu groaza cum a putut un tata sa-si dea copilasii pe mana calaului, cand stia prea bine ca fiii sai nu-si vor trada mama si nici credinta noua ?!
Mihai Stere DERDENA
