Aristocratia stangii paguboase
(Fise pentru volumul 2 al „Ciocoilor noi cu bodyguard”)
Dinu SARARU
Tara sub ape! Cea mai frumoasa civilizatie rurala-Bucovina – inecata in mal. Crestele muntilor Bucovinei tunse chilug, jefuite de podoaba codrilor vestiti, intrati in istorie si niciun vinovat! Niciun cuvant, nicaieri, despre jaful maretiei de odinioara. Odinioara egala cu mai putin de doua decenii de democratie originala. Urmasii Domnitorilor care au facut vestite Bucovina si Moldova, intorsi din “pribegie” cu numele voievodale intacte dar fara dragostea de tara a inaintasilor, isi fac nuntile progeniturilor in palatele care au stat, sute de ani, pe umerii muntilor ajunsi ca niste capatani stranii, apocaliptice, scosi la mezat si vanduti orbeste de Printi scapatati pana de curand in negustori de pilule antireumatice !
Aristocratul de tip nou, expresie scandaloasa a democratiei originale, abia intors de la… vanatoare de foci !!! Imi dau seama ca fantezia scriitorului ingheata umilita. Care cititor ma va crede?! Ciocoii lui Eliade Radulescu si ai lui Nicolae Filimon imi devin dragi, candoarea lor infantila, pusa langa cinismul liderilor de azi ai napastuitilor sortii, batuti de Dumnezeu si cu furia inundatiilor mi-i face pe cei dintai atat de simpatici incat devin nostalgic.
Vaporul care pleaca spre Polul Nord printre fiordurile vestite, elegant ca un castel plutitor pe marile inghetate si eroul meu pe punte, invaluit de caldura blanurilor, cu gandul sa se sacrifice trimitand salutari compatriotilor si in acest scurt ragaz estival la paralela 45, de caldura careia si de ploile careia a si fugit !, nu poate sa nu ma trimita la fanariotul care se plimba prin Bucuresti cu sania trasa de reni!!
Aeronava transoceanica pregatita sa decoleze spre Atotputernicele State Unite ale Americii si tanarul lider socialist care urca grabit scara uriasa urmarit de cosmarul inundatiilor din gradinile mirifice ale Bucovinei ale caror valuri cat un bloc intreg cu patru etaje, repezindu-se, pe urma lui, sa cuprinda primele trepte, le-a visat in zorii dinaintea plecarii intr-un scurt concediu – tocmai atunci ! – in, sa zicem, Alabama!
Sigur, nu e nimic adevarat, sunt doar fisele unuia din capitolele volumului doi din Ciocoii noi cu bodyguard – asadar, o poveste.
Care, sigur, ca toate povestile, daca n-ar fi, nu s-ar povesti !
