LUIZA RADULESCU PINTILIE
Am crezut ca performanta maxima ce se poate atinge in incercarea de a-i afla pe marii romani este aceea de a-i pune sa se „lupte ” pentru intaietate pe Eminescu, Mihai Vietazul, Becali, Irinel Columbeanu si Brancusi. Trist, dar adevarat, mi-a fost dat sa constat ca se poate mult mai mult de atat. Adica, sa reduci o existenta milenara la socanta intrebare: „Care roman ? Nu stiu !”. Si venea aceasta uimire nu de la cineva care nu stia sau nu a inteles despre ce este vorba.Ci de la un roman cu ceva decenii de viata in spate, trecut si el macar prin scoala elementara,daca nu si-o fi tocit coatele, pe vreo banca, ceva mai multi ani. La rezultate surprinzatoare a ajuns un asemenea sondaj si prin alte tari. Unii l-au considert pe Hitler a fi reprezentativ, altii i-au dat votul Ciocciolinei ! Buna sau rea, de luat in considerare sau inacceptabila, spusa cu seriozitate sau la misto,au avut totusi o parere ! E greu si sa te hotarasti, atunci cand, cu luciditate maxima, vrand sa faci cea mai buna alegere, despici firul nu in patru, ci in 104 !Dar a nu avea nici un raspuns, a nu te simti reprezentat de nici o personalitate a acestui neam, a nu gasi in cultura generala, fie ea ramasa si dupa o trecere prin scoala precum gasca prin apa, fie si macar un singur nume, poate fi un posibil raspuns la dorinta tot mai multora de a pleca din aceasta tara si a nu se mai uita inapoi.Fara a simplifica prea mult lucrurile. Ci, dimpotriva, lasand si mai mult loc semnelor de intrebare. Daca din istoria mai veche, din cultura, din arta, din viata sociala mai de demult poate e mai greu de retinut un nume sau altul, ce se intampla atunci cu prezentul ?! A ajuns, oare, Romania, doar o tara de fotbalisti, de catavenci politici, de manelisti si caricaturale personaje gen Iri si Moni ce-si consuma amorurile pe la televiziuni ?!
