Arendarea reprezinta contractul incheiat intre proprietar sau alt detinator legal de bunuri agricole (arendator) si arendas, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata si la un pret stabilit de parti. Prin bunuri agricole care pot fi arendate se intelege terenuri cu destinatie agricola, si anume: terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi -, pasunile impadurite, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola.
Contractul de arendare se intocmeste in scris, cate un exemplar pentru fiecare parte, iar un al treilea exemplar se depune la consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile arendate, in termen de 15 zile de la data incheierii. In cazul in care bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale, inregistrarea si depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local in a carui raza teritoriala este situat bunul arendat.
Contractul de arendare trebuie sa cuprinda: numele si prenumele partilor contractante si domiciliul sau sediul acestora; obiectul contractului, complet si precis determinat (obiectul contractului trebuie sa cuprinda descrierea amanuntita a tuturor bunurilor agricole arendate, inventarul acestora si planul de situatie al terenurilor); obligatiile fiecareia dintre parti; durata arendarii; modalitatile si termenele de plata; raspunderile fiecarei parti; orice suprafata de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de catre arendator se va specifica separat in contract; alte clauze convenite de parti si permise de lege.
De asemenea, partile trebuie sa includa in contractul de arendare clauze de asigurare a bunurilor agricole, care sunt in sarcina arendasului. Taxele de redactare si inregistrare a contractului de arenda sunt in sarcina arendasului, iar durata arendarii se stabileste de catre parti in contract.
