Luni dimineata, Elena Udrea a declarat cu aplomb presei ca Inspectoratul de Stat in Constructii (aflat in subordinea ministerului sau) va fi reorganizat pe structura actualelor regiuni de dezvoltare economica, mentionand ca „vor disparea 125 de posturi, insemnand o reducere a cheltuielilor cu 15 la suta, plus faptul ca o multime de sedii ramase disponibile din fiecare judet vor fi puse la dispozitia primariilor”. Pornind de la aceasta declaratie oficiala, pentru redactarea unei stiri in cotidianul nostru, a doua zi l-am sunat pe directorul Inspectoratului in Constructii Prahova, Nicolae Oprescu, intrebandu-l cati angajati trebuie sa disponibilizeze. „Nu stiu. Sunati mai bine la Bucuresti, la purtatorul nostru de cuvant, care-i mult mai bine informat”, mi-a raspuns. Desi era la mintea cocosului faptul ca respectiva cifra anuntata de Elena Udrea era rezultatul insumarii numarului posturilor reduse raportat de fiecare subaltern de-al sau din judete, m-am conformat. Surpriza, insa ! De la celalalt capat al firului, purtatoarea de cuvant a Inspectoratului de Stat in Constructii, Iulia-Cornelia Gheorghe, mi-a raspuns, cu o nonsalanta dezarmanta: „Nu am mandat sa va raspund la asa ceva. De altfel, nici nu detin asemenea informatii, caci sunt doar purtator de cuvant, nu fac parte din stafful inspectoratului. Trimiteti un e-mail cu intrebarile dorite si, cand voi avea raspunsurile, vi le trimit”.
Din cate stiu, ratiunea inventarii acestui post, de purtator de cuvant, a fost aceea ca persoana in cauza sa fie interfata intre conducerea institutiei care a angajat-o si presa, astfel incat ziaristii sa fie informati corect – si, mai ales, la timp – despre un eveniment sau altul de larg interes. In ultima vreme, insa, tot mai multi purtatori de cuvant – unii chiar si de pe la „case mari” – s-au transformat, precum s-a vazut, in purtatori de… pierdere de timp. Culmea este ca, desi taie frunza la caini mai toata ziulica, sunt platiti si din bani publici ! Iar unii zic ca nu sunt deloc putini.
D. CONSTANTIN
