Toma T. Socolescu si Urlatii (LXVII)
Fatada principala, realizata pe trei registre verticale, are la parter intrarea principala, fara vreun fel de copertina, o usa dubla, flancata de doua ferestre mari, sub arcade rotunde. La etaj, trei usi ferestre, cu multe ochiuri si cercevele de culoare inchisa, terminate sus cu arcade usor lobate, aveau intre ele nise prelungi si raspundeau in balcoane mici. Ornamentele edificiului primariei erau putine si simple, inconjurand cladirea pe sub pazie, dar fatadele erau ritmate de alinierea ferestrelor. O banda lata, alba taia foarte frumos la jumatate fatadele parterului, arcuindu-se deasupra usilor si ferestrelor. Interioarele sunt frumos finisate, functionale, iar cladirea isi pastreaza aspectul initial si este astazi in proprietatea aceleiasi institutii care se mandreste cu ea. O alta cladire pe care Urlatii o datoreaza lui Toma T. Socolescu este cea a Bailor Comunale, proiectata si realizata ceva mai tarziu, dar tot sub primariatul aceluiasi inimos Alexandru Tiganescu. Se gasea si se gaseste tot intr-o zona centrala, pe str. Tudor Vladimirescu si, trainica, se mentine si astazi cu multe si inerente schimbari, dar lasand sa se deduca aspectul de odinioara. Era o cladire intinsa, dar numai parter (un parter destul de inalt) si, partial, un subsol. Proiectul era simplu, dar destul de original: doua corpuri de plan dreptunghiular, lipite unul de altul, cel din stanga, ceva mai inalt si ceva mai lat decat celalalt. Acoperisul, acoperit cu solzi de tigla, marca acest lucru, ca si fatada principala. Intrarea, ingenios gandita era practicata intr-un mic pridvor, in care se ajungea, pe cateva trepte, sub o dubla arcada sprijinita pe coloane. Cladirea era realizata din caramida si era foarte bine compartimentata in interior; pavimentele erau din mozaic, peretii – o parte erau dati in ulei, o alta parte imbracati in faianta. Erau cabine pentru dusuri, ca si sali cu cazi de baie, toate cu apa calda si rece, cu vestiare. Erau doua sectii, de barbati si de femei. Baia comunala a functionat neintrerupt, de la inaugurare, in 1830, patru decenii, pana cand, incepand mutarea populatiei in blocuri cu minimum de confort (1968-1970), interesul pentru o astfel de institutie publica a scazut. Dupa 1870, imobilul a fost cedat serviciilor de salubritate ale primariei, care l-au folosit pentru birouri, ateliere, magazii, remize. In 1990, el a fost renovat si oferit ca sediu unor partide politice. In prezent, localul este reamenajat pentru “Serviciul comunitar de utilitati publice“. Un al treilea obiectiv realizat de Socolescu in Urlati il constituie “Centrul Agricol“. El a fost conceput cam in acelasi timp si realizat imediat dupa “Expozitia“ de la Ploiesti. Ca si acolo, era vorba despre un complex de cladiri si plantatii, Socolescu dovedindu-se din nou si un bun arhitect peisagist. Terenul pe care s-a infiintat, circa 10 ha, se gasea la marginea orasului, la intrarea dinspre Albesti. “Centrul“ a fost initiat de Camera Agricola care a angajat si arhitectul si a oferit unele fonduri. Principalul sponsor a fost Primaria Urlati, care a donat terenul, a inscris obiectivul in buget, iar primarul Tiganescu a vehiculat mai multe liste de subscriptie. Principala piesa a complexului era sediul conducerii centrului, o cladire mare gandita pe orizontala, un parter, poate si cu ceva subsol ii un pod inalt, poate mansardat in partea din spate, mai ridicata. Desigur, avea ca trasatura principala functionalitatea, dar nimic nu iesea din mana lui Socolescu fara sa aiba si elemente de frumos. Nu era un simplu plan patrat, ci avea cateva corpuri usor iesite in afara, lucru marcat si in acoperis. In corpul din dreapta fata era practicata intrarea principala, in unghi drept fata de peretele celuilalt corp si tot acolo era montata si firma centrului, o placa de metal emailata. In partea superioara scria: „Camera agricola a judetului Prahova”, iar mai jos, intr-un oval “Centrul agricol Urlati“, avand in mijloc emblema institutiei. Cladirea, elegant finisata, gazduia, in camerele din fata, birourile centrului, iar in partea din spate locuinta directorului. Edificiul era bine compartimentat, partea oficiala (mai mica), fiind precis delimitata de cea rezidentiala care cuprindea holuri, dormitoare, o mare sufragerie, bucatarie, camara, baie, pivnita. Dotarea era cea mai moderna: apa curenta, instalatii sanitare, gaze, curent electric. Alaturi, in partea stanga, se gasea o cladire mai mica si mai putin aspectuoasa, adapostind laboratoare si depozite.
Complexul mai cuprindea o livada de piersici de 7 hectare, o sera mare, o pepiniera etc.
Centrul a functionat cu aceleasi atributii pana in 1950, cand a devenit Sectia Agricola a Sfatului Popular al raionului Cricov. Din 1962, cand raionul Cricov a fost desfiintat, a fost atribuit ca sediu al. I.A.S. Urlati.
Informatii si fotografii (executate de Aurelian N.) pentru acest capitol ne-au fost oferite de prof. Sofia Totolici.
