Nicoleta DUMITRESCU
Onest, de buna-credinta, care a facut „o treaba buna”. Este caracterizarea pe care i-a facut-o in martea din Saptamana Mare, Emil Boc, lui Ioan Nelu Botis – ministrul Muncii.
Avand legatura cu scandalul legat de angajarea sotiei lui Botis intr-un proiect european, declaratia a fost ca si cum premierul l-ar fi mangaiat pe cap, peste parul tuns periuta, pe ministru, in ziua in care acesta din urma lansase ipoteza posibilei sale demisii. O declaratie cu destul de multa greutate guvernamentala, care ar fi putut lasa impresia unei incurajari de tipul: „Lasa, Nelule…! Stiu ca esti baiat bun!” Si ca sa lase impresia ca este cu adevarat baiat bun, Nelu Botis a anuntat, marti seara, ca sotia sa va renunta la colaborarea cu asociatia de la care iesise tot scanadalul, si ca, daca se va dovedi, in mod clar, un conflict de interese in cazul sau, atunci va demisiona in…”urmatorul moment”.
Ieri, la ora 10,30, Nelu Botis a aparut, in fata reflectoarelor si a camerelor de luat vederi, anuntand, oficial, ca si-a dat demisia. Si-a cerut si scuze ca a intarziat cu o zi anuntarea demisiei sale, motivele fiind cele de moralitate.
Anuntul a fost facut dupa ce ministrul a avut, initial, tot ieri dimineata, si o intrevedere cu premierul. Nu stiu daca la aceasta intalnire Emil Boc i-a reconfirmat aprecierile sale, cu referire la onestitate si buna-credinta, sau daca, pentru fiecare in parte, noaptea de marti spre miercuri a fost un „sfetnic bun” pentru anuntarea acestei demisii.
Cert este ca, de ieri, Botis nu mai este ministrul Muncii. Chiar daca, in opinia sa – poate chiar si a altora care l-au sustinut in functie – poate aparea drept o demisie de onoare, in fapt, este vorba despre o demascare a unei incompatibilitati pe care Nelu Botis nu a mai avut cum s-o acopere. Incoltit de dovezile aparute in presa, ministrul n-a mai avut pe unde sa scoata camasa si a renuntat la scaunul de ministru.
Cu aceasta demisie, se arata, inca o data – daca mai era nevoie – pe cat de multe increngaturi stau picioarele scaunelor de ministri, considerandu-se ca, da, se poate orice.
Dar, de ce si-a dat demisia Nelu Botis? Dupa cum s-a scris prin unele gazete, in jurul lui se intindea o adevarata caracatita a afacerilor cu bani de la stat. Proiectul intocmit de asociatia consiliata de sotia sa a fost depus si aprobat la cateva zile dupa ce Nelu Botis a fost numit ministru. Asociatia cu sediul din casa ministrului a reusit obtinerea a 500.000 de euro pentru derularea proiectului „Sansa la demnitate”, desi nu indeplinea conditiile UE. Sotia lui Botis primea lunar, de la aceasta asociatie, pentru serviciile de consiliere, 8.400 de lei brut. Numarul de telefon, mobil, la care cu ceva vreme in urma raspundea chiar ministrul, era trecut si pe datele de contact ale asociatiei. Cumva toate acestea au reprezentat conflicte de interese cu persoana ministrului Muncii? Pana marti seara, Nelu Botis a sustinut ca nu. Ieri dimineata, insa, acesta si-a anuntat demisia din motive de moralitate. Cu toate ca a renuntat la functie, chiar in Saptamana Patimilor, nu se poate spune ca Nelu Botis si-a salvat, cu adevarat, sansa la demnitate. Era cu adevarat o demisie de onoare, daca, intr-adevar, gestul era facut imediat dupa ce asociatia cu sediul din casa sa a castigat un proiect derulat cu bani europeni si de la bugetul de stat- coordonati chiar de catre ministerul pe care acesta il conducea. Era o demisie de onoare dupa o luna, doua, poate trei, de cand sotia sa lua cei 8000 de lei lunar. Dar, a considerat ca una este ceea ce face el, Nelu Botis, ca ministru al Muncii la Bucuresti, alta este ceea ce facea sotia sa in orasul de domiciliu- Bistrita. Din fericire, picioarele scurte ale minciunii si increngaturile afacerilor din jurul familiei sale l-au rasturnat pe Nelu Botis din fotoliul de ministru. Din pacate, insa, nu este singurul ministru care se afla in conflict de interese si pe care Emil Boc il considera… onest si de buna-credinta! Ca si Nelu Botis, sansa la demnitate si-o pot rascumpara prin anuntarea demisiei. Dar, la Guvern, ulciorul demisiei nu merge de multe ori la apa!
