Rasu’-plansu’ romano-bulgaresc
Nu stiu daca perspectiva aderarii romano-bulgare la Uniunea Europeana este de ras sau de plans. Cert este insa ca, in urma cu un an bulgarii sareau de fund in sus, foarte nemultumiti de noi si ne acuzau ca am fi o povara pentru ei pe drumul pe care se indreptau spre UE. Acum, la circa opt luni de momentul fatidic (?!?) – 1 ianuarie 2007 – al aderarii, liderii Uniunii au in vedere, intr-adevar, un tratament diferit fata de tarile noastre; adica se gandesc sa ne accepte in doua transe dar, atentie, nu ne vor amana pe noi – asa cum se spunea cu vreun an in urma, ci pe bulgari!
La noi, zice-se, s-au facut progrese in lupta anticoruptie – desi nici pana acum nu a fost finalizat (adica, sa se fi dat solutii „batute in cuie”) nici un dosar de mari rechini, cum ni s-a tot pretins si chiar am fost amenintati cu clauze de salvgardare si chiar cu amanarea aderarii ! Asistam, in continuare, la un joc de-a ascunselea intre procurori, avocati si clientii lor – adica acei rechini, baroni, miliardari de carton si cum s-or mai fi numind, ca, pana la urma, dupa opinia mea, sunt un fel de „Hopa Mitica” deoarece, oricum ar batea vanturile in justitia romaneasca, ei cad tot in picioare! De asemenea, este de ras – sau de plans?!, faptul ca tocmai „progresele”, observate si laudate de mesagerii UE, in reforma juridica din Romania, nu-s palpabile din moment ce chiar ministrul Justitiei – o doamna fara partid dar si fara logica – se rasteste la Consiliul Superior al Magistraturii (care, dupa cate stim, se afla in structurile cele inalte ale Justitiei romane). Doamna isi manifesta public nemultumirea fata de personalul respectivei institutii care ar fi total indisciplinat nedepunandu-si declaratiile de avere si cele privind colaborarea cu fosta Securitate; ceea ce, de fapt, scoate in evidenta – daca mai era necesar – ca, totusi, pestele de la cap se strica!
Dar ca sa nu plangem prea mult pe umarul Justitiei noastre, sa tragem un pic cu ochiul la vecinii bulgari unde, se pare ca lucrurile stau mult mai prost. Si nu-i de ras deloc pentru ca ei au ajuns sa se impuste pe strada ca sa se regleze conturi ilicite si a se acoperi coruptia. Aceste fapte i-au si lasat corigenti pe bulgari la pregatirea pentru aderare si ne-au lasat locul in tandemul pe care, cu un an urma, il conduceau. Cu alte cuvinte, iata inca o dovada ca cine rade la urma rade mai bine; ca plansu’, precum se deduce, ti-l aduce roata vietii cand nici nu te gandesti!
Leon CHIRILA
