Nicoleta Dumitrescu
Marcarea, în ultima duminică a lunii mai – anul acesta pe data de 26 mai – a “Zilei românilor de pretutindeni”, a rupt, încă o dată, coaja unei răni care, cu siguranță, nu se va putea vindeca niciodată. De fapt, plecarea românilor în străinătate este și va rămâne o rană deschisă, sângerândă, având în vedere că, în România, cu siguranță, nu este familie în care mama, tatăl, sora, fratele, o altă rudă mai apropiată sau mai îndepărtată, prieteni buni sau cunoscuți, să nu fi plecat din țară pentru salariu și o viață mai bune. După revoluția din 1989, cel puțin, exodul românilor a fost destul de mare, ajungându-se în situația ca, după plecarea unuia dintre părinți, după câțiva ani, familiile să se reîntregească, frații să se tragă unii pe alții, vecinii sau prietenii, la fel, încât, mai ales în țările europene, comunitățile românești au ajuns să fie foarte mari, ca niște cartiere sau mici orășele unde, după orele se lucru, se vorbește românește.
Anul acesta, însă, „Ziua românilor de pretutindeni” a reușit – trasând linii nevăzute în toate colțurile lumii unde s-au instalat românii – să aibă și amprenta unei și mai apăsătoare tristeți, având în vedere că marcarea ei a picat în plină campanie electorală pentru două tururi de alegeri, respectiv pentru alegerile europarlamentare și alegerile locale, ca să nu mai vorbim despre faptul că, anul acesta, au loc absolut toate tururile de alegeri. Or, ce înseamnă asta? Că, din nou, românii au parte de noi și noi promisiuni de viață mai bună, acasă, la ei în țară, ca să nu mai vorbim despre faptul că, în campaniile trecute, se vorbea inclusiv despre facilități peste facilități la punerea pe picioare a unei firme, inclusiv acordarea de bani acelora care se vor întoarce în România. Numai că, așa cum s-a și văzut, toate aceste promisiuni nu au avut nicio finalitate, politicienii nefăcând altceva decât ceea ce știu ei cel mai bine, adică doar să promită, ca o contabilizare a lungului șir de promisiuni transformate în eșecuri.
Un eșec recunoscut, însă, și la cel mai înalt nivel, de însuși premierul României, Marcel Ciolacu, acesta, la un eveniment organizat la sfârșitul săptămânii trecute în cinstea „Zilei românilor de pretutindeni „ spunând, printre altele, că nu are nicio reținere în a spune că ”plecarea românilor peste granițe este principalul eșec al clasei politice românești de după Revoluție”. Și a mai făcut ceva premierul. Ca ”exponent vremelnic al acestei clase politice” și ca om, acesta și-a cerut scuze pentru că ”n-am putut mai mult și mai bine”, cerându-le iertare românilor plecați că ”nu am fost în stare să vă ţinem acasă”!
Din păcate, recunoașterea acestui eșec și scuzele, chiar dacă vin din partea șefului Guvernului, nu vor determina milioanele de români, plecați de zeci de ani în străinătate, să se întoarcă în țară. Nici vorbă ! Chiar dacă se recurge inclusiv la vechea strategie ca pensiile și salariile să fie majorate cu câteva luni înainte de vot, așa cum se va întâmpla și în acest an 2024 în care au loc toate cele patru runde de alegeri!
Prin urmare, vor exista, anul acesta, promisiuni de mai mult și mai bine, vor fi majorări de pensii și de salarii, se vor mai aloca, pe ici pe colo, niscaiva facilități, mărunte, însă rămâne realitatea că meritocrația nu contează, iar politica de fapt cântărește și împarte binele doar cum știe ea!
