Florin Tănăsescu
„Copiii durerii! Istoria cică se repetă în mod tragic, iar mai apoi comic-mioritic. D-aia vă zic să puneţi mâna pe-o carte şi să învăţaţi din atacurile aeriene ale altor neamuri. Numai aşa puteţi afla cheia- mai nou îi zice codul – succesului în alegeri”, a dat din plisc şeful găştii de partid. Militar de carieră, deci nu-i de ghicit cine.
După ce-n sala congresului s-a lăsat ceva linişte, unul mai cu moț, a insistat: „Daţi-ne un exemplu şi vom răsturna toate sondajele preliminare!”.
Șeful de partid, după ce-a scos un rotocol de fum sub formă de avion, ciripi: „Fiule, ai auzit de atacul japonez de la Pearl Harbor? Nu? Vezi că a fost lansat pe piaţă o nouă variantă. Unii spun că-i plagiată, dar voi credeți și nu cercetați.
Japonezii au atacat, să știți și voi, parcă alaltăieri, America. Eram și eu p-acolo. Nu apar în filmul ăla, care se numește „Tora!Tora! Tora!”, că-s mai modest, așa.
Trailerul – în regia mea – e cum vom bombarda noi țara. Filmul se numește «Flora! Nora! Sora!».
Să vi-l explic, că n-avem timp de pierdut: atacăm și noi țara. Da’ n-o bombardăm decât cu informații. False!
Pe mai departe, după o îmbârligare din asta informatică – apropo, să fiţi toţi vizibili pe tubul catodic, pe stâlpi sau pe garduri – şansele de a intra pe uşa din faţă la Palatul Victoria cresc semnificativ.
După această mişcare, lăsaţi ceva timp – o lună sau două – şi vă angajaţi secretară, amanta. Eu i-am data numele generic de Flora. Lucru corect, dacă luăm în calcul faptul că ecosistemul parlamentar trebuie să aibă şi floră. Fauna suntem noi.
Mai apoi, urmează pasul doi. Ăsta se face pe ușa din dos. Adică, își aranjează fiecare – zic de ăi mai bătrâni – și Nora. Că ne-a plăcut de ea, că se ceartă cu soacră-sa, e altă poveste. Dar trebuie să se facă și ea că lucrează.
Al treilea pas – înainte, marș! – îl va face Sora. Nu aia medicală, ci ruda fiecăruia dintre voi.
Sub pretextul că n-aveți timp să vă vedeți rudele, că muriți de dorul lor, le plasați prin câte-un birou.
Ăsta e, copiii deznădejdii, rezumatul filmului. L-ați mai văzut, îl veți mai vedea.
Cum ziceam: Istoria se repetă la început tragic, iar mai apoi comic-mioritic”.
«Flora! Nora! Sora!», deci.
Și-acum vă ordon: “Ocupați televiziunile!”.
