Florin Tănăsescu
Povestea eroului național Bălălău se pierde precum măgarul în ceață. C-a trecut ceva vreme de când eroul mioritic, „băiat deștept/ s-a făcut locotenent”. Cu ce grad a mierlit-o, nu se știe. Cert este că a fost înmormântat cu onoruri militare.
Da’ nici fi-su, numitul Ceas-rău nu-i mai prost. Că vorb-aia: „Hai, hai, că nu-s rău/Că-s mai hoț ca tatăl meu”.
Și e. Și explicăm și de ce.
Ceas-rău fentează alea 180 de minute nașpa de marți. Iar dacă-i apare vreo pisica neagră-n cale, nu face trei pași îndărăt.
Îi zice: „Săr’mâna, țițili, mițili! Atenție cum traversezi străzile! Că nu vreau s-aud fredonând votantul «La popa la poartă, o pisică moartă». Ia să te ajut eu să treci dintr-un partid în altul. Scuze, de pe-un trotuar pe altul”.
Și-o trage de coadă tot mandatul.
C-am uitat să vă spunem: Ceas-rău s-a descurcat – la fel ca tac-su, Bălălău – și e membru în Senat.
„Dar chinuie neamul ăsta”, vor zice unii.
Zic anapoda, fiindcă vinovate sunt Ceasurile Rele și rudele: zilele, minutele, anii…
Deceniile în care noi am ars gazul. Și-am zis „Las’ că vin vremuri mai bune la Sfântul Așteaptă!”
În timpul ăsta – adică până să-și facă apariția la orizont numitul sfânt, se va turna un film având ca subiect principal binefacerile lui Ceas-rău și-ale miorlăitei, care-au planat pe capul țării.
„Ceva gen Pardaillan și Fausta?”, poate veți întreba.
Răspunsul, prieteni, e nu!
„Ceas-rău și mâța” se va chema. Trailerul l-ați văzut deja: „Senatorul melcilor”.
Dar e tiră. Respectiv ceva suav, ca o telenovelă. „Sclava Isaura”, nu alta! Sau „Sclavă țara”, c-am început să le-ncurcăm și noi.
Numai Ceas-rău și miorlăita se descurcă de stă-n mâța-n coadă.
Acum, să nu se-nțeleagă că doar „Ceas-rău și pisica” au grijă de neam.
Că Bălălău, fie-i amintirea ușoară!, a mai avut și alte odrasle. Cum ar fi:
Ceacâr-rău, care-i deputat. Ăsta are o cioară vopsită pe post de secretară.
Tembel-rău, care-i și el ceva printr-un minister. Nevastă-sa e soră cu Frații Jderi.
În fine, sunt mulți copiii din flori marca „Bălălău s-a descurcat”.
Chestia e că la moartea sa…
„A căzut o stea”, vor zice unii, mai poetici, așa.
Nu, nefericiților! Când și-a dat duhul, a lăsat cu limbă de moarte:
„Votați tot ce-i mai diliu și v-ați aranjat!”.
Și-asta am făcut!
Să fie într-un ceas bun! Să ne fie de bine!
Cu Ceas-rău, cu Cecâr-rău, cu Tembel-rău.
Și cine-o mai candida până apare la orizont sfântul ăla: Așteaptă!
Și rabdă, țară!
