Sfântul Cuvios Hariton a viețuit în cetatea Iconiu, în timpul împăratului Aurelian (270-275).
Pentru că a mărturisit că este creștin, a fost supus la multe chinuri. A fost torturat și bătut, până când trupul său s-a făcut tot numai o rană. A fost eliberat din temniță după moartea împăratului Aurelian.
În timp ce se îndrepta spre Ierusalim, a fost prins de niște tâlhari.
Din Sinaxar aflăm că un șarpe veninos a intrat în vasul cu vin din care beau tâlharii și le-a adus moartea acestora.
Sfântul Hariton a făcut o biserică din peștera tâlharilor și cu aurul găsit la aceștia a ridicat o mănăstire. A trecut la cele veșnice la adânci bătrâneți.
