Nicoleta Dumitrescu
Asumarea răspunderii de către Guvern a pachetului ce cuprinde măsurile fiscale destinate acoperirii golului de la bugetul de stat în Parlament nu a fost scutită – așa cum era și de așteptat, de altfel – de riposta verbală, comportamentală ori cea trecută pe pancartele agitate de zor în timpul discursului premierului.
A fost modul în care opoziția a ținut să-și afișeze rolul său, știind, probabil, că nu are cum să adune și numărul suficient de semnături necesare depunerii unei moțiuni de cenzură, de aici și anunțul, cel puțin din partea celor de la USR, că vor contesta la CCR măsurile asumate de către coaliția aflată acum la guvernare. Șeful Guvernului nu a ținut cont însă de agitația din jurul său, marți, când s-a aflat în plenul Parlamentului, considerând că multe dintre argumentele sale au destulă greutate în susținerea noilor măsuri fiscale. Cert este că discursul premierului a inclus și ceva adevăruri, acesta considerând, printre altele, că a venit momentul în care „nu mai putem să ne mințim unii pe alții, nu mai putem să ne facem că facem ceva, nu mai putem să cerem mereu fără să dăm nimic în schimb”! Sunt adevăruri care dor și care, strecurate în discursul șefului Guvernului, nu au arătat altceva decât marea dimensiune la care s-a putut ajunge până la momentul de față în ceea ce privește nedreptatea pe toate planurile și lucrul făcut prost! Partea și mai proastă este însă că de astfel de discursuri, rostite în plen, a mai avut parte Casa Poporului și cu alte ocazii, fără ca, ulterior, persoana care s-a aflat la microfon să și reușească să spargă zidul dintre lumea reală și cealaltă lume, în care preferă să trăiască unii dintre politicieni.
Ce nu vor să înțeleagă aceia care sunt la putere este faptul că românii de rând s-au săturat de vorbe, pentru că pe vorbe nu se poate face practic nimic. Or, după cum s-a văzut, sub meșteșugirea frumoasă a cuvintelor țesute pe pânza promisiunilor, politicienii care au venit la putere nu au făcut altceva decât să pună în practică tot interesul partidelor lor, cel mai clar exemplu fiind târguiala, ca la piață, pe împărțeala funcțiilor guvernamentale, așa cum s-a văzut, de altfel, inclusiv când, în sfârșit, a avut loc și celebra rotativă de la guvernare.
Pe de altă parte, până când nu se vor lăsa, cu adevărat, politicienii de tras sfori ca să le fie lor bine, până când nu vor abandona vechile practici, inclusiv pe cele de a pomova pe funcții, pe toate palierele guvernamentale și nu numai, lungul șir de cunoștințe, rude și prieteni, până când nu vor renunța la toate învârtelile care să aducă foloase doar pentru anumite cercuri, atunci discursurile care conțin și adevăruri care cu adevărat dor nu au absolut nicio valoare.
Vremurile de astăzi sunt prea dure și mult prea triste astfel încât să fie negată, la nesfârșit, realitatea! Or, realitatea este aceea în care trebuie să poți să-ți dai ție, ca persoană, un răspuns palpabil la simpla întrebare: „Mâine cum mă voi descurca”?
