George Marin
Noi, aceștia mai în vârstă, când auzim de Roman ne gândim nu la Traian, ci la camioanele fabricate la Brașov, pe vremuri. Aveau motoare Diesel. Motoare puternice. Porneau mai greu, dar și când se porneau, nu se mai opreau. Dacă porneau!
De ce această introducere? Pentru că aparatul nostru cu Raze Pix, fiind de modă veche, a afișat rezultatul cu camioanele după ce am introdus numele atacantului petrolist. Aparatul nu a greșit prea mult pentru că și Roman al nostru a pornit greoi. A mijit o speranță la o tentativă de demarcare, ocolindu-i pe Stoica și pe Găman (min. 5), fără să primească pasa, dar a continuat tot greoi și după momentul eliminării lui Țicu (min. 8), moment care a aruncat o încărcătură aparte peste tot meciul și peste toți participanții, încărcătură de care aparatul nostru a ținut seama în analiză, în ciuda lipsei sale de suflet. Rămas singurul atacant pe teren, Roman nu a reușit decât să crească gradul de oftat al tribunei gândind la Irobiso. Da, pentru că Irobiso se bătea la orice degajare. Roman nici nu a sărit uneori. Menționăm doar faza din minutul 32, când Roman nu sare la duelul aerian, mingea vine la el – recuperare întâmplătoare – preia, apoi cade așteptând să primească un iluzoriu fault! Dacă Roman ar fi urmărit și partea secundă a meciului, l-ar fi putut vedea pe Jair sărind la cap la degajările lui Zima deși brazilianul știa că nu are șanse să câștige duelul! Sau l-ar fi putut vedea pe Grozav, om cu trofee câștigate, cu statut de jucător care a reprezentat România, cum s-a luptat cu aceeași ardoare și în defensivă și în rarele momente de ofensivă ale Petrolului. De altfel, în ceea ce privește implicarea în joc – și ținem cont de inferioritatea numerică îndelungată a echipei noastre – Roman ne face să credem că nu a înțeles spiritul Petrolului nici la a doua sa descălecare ploieșteană. Doar dacă ne referim la „ardoarea” cu care încerca tentative de presing și este destul.
Judecând după cele câteva nesincronizări legate de poziția unde urma să primească pasă, Roman a mai lăsat impresia că încă nu se cunoaște foarte bine cu coechipierii. Poate să fie de înțeles. A evita să intri în ofsaid atunci când te demarci ține de abc-ul fotbalistic. Dacă ți se întâmplă acest lucru, asta nu mai este de înțeles la un jucător cu experiența lui, om care a bifat 11 echipe în 14 ani, inclusiv în străinătate. Odată, poate să fie întâmplare (atent, Doua a evitat să îi paseze, min. 28). Dar dacă se întâmplă și a doua oară (primește de la Musi, min. 35), pare că este o rea deprindere. În plus, participarea lui Roman la construcția acțiunilor a fost singulară (min. 45+2), deschizând jocul pe partea stângă cu o pasă de lungime medie.
Nu mai pierdem timpul cu descrierea poziționărilor sale, ori cu descrierea colaborării cu coechipierii (rezultă clar din tabel), ci ne întoarcem la injectoarele înfundate. Ne-am convins de situație la contraatacul susținut de Gicu Grozav, șarjă la care Roman doar că nu s-a oprit de tot (min. 45+4). A ajuns și el în careul advers pentru că rezultatul acțiunii a fost un corner. Toate ca toate, dar aparatul cu Raze Pix nu și-ar fi schimbat concluzia privind jocul lui Roman chiar dacă atacantul petrolist ar fi marcat la pătrunderea lui Jair după cornerul menționat. Însăși întreaga evoluție etalată dă verdictul că, în meciul contra sibienilor cel puțin, atacantul petrolist nu a arătat ca un jucător capabil să facă să tremure apărarea adversă. Nici mingea trimisă peste poartă de la șase metri, ce-i drept, cu apărător în coaste, nu ar fi schimbat concluzia enunțată. Înlocuirea lui Roman la pauză a fost o decizie corectă luată de Florin Pîrvu, Diomandé aducând soliditate jocului defensiv al Petrolului, absolut necesar în condițiile date.
Cifrele sunt alături, chiar dacă vă vine greu să găsiți ceva reprezentativ în mulțimea de zerouri.
