Luni seară, Petrolul a înțeles că este foarte greu să te lupți cu inima neagră a unui executor. De un executor judecătoresc, de exemplu, mai scapi, dar nicicum nu scapi de un călău chemat să împartă dreptatea pe teren înghesuind-o până la siluire în colțul „care trebuie”.
De aceea, o descriere a partidei, oricât de scurtă, nu mai are nicio noimă. Este suficient să citiți caseta meciului și comentariul alăturat pentru a înțelege ce s-a petrecut la Cluj.
CFR CLUJ – FC PETROLUL 1-0 (1-0)
A marcat: Avounou (12).
CFR: Sava – Mogoș, Kresić, Ajeti, Camora (cpt.) – Muhar, Tachtsidis, Cvek (42 Deac) – Avounou (90+2 Ziv) – Bîrligea (59 Bentacor), Otele (59 Juričić). Antrenor: Andrea Mandorlini.
Petrolul: Zima – Doua, Papp, Meijers, Pedro Iustiniano (76 Diomandé), Țicu (cpt) – Musi (76 Mitrov), Hanca (76 Jefferson), Seto (79 Dumitriu), Jair – Grozav (46 Roman). Antrenor: Florin Pîrvu.
Cartonașe galbene: Otele (53), Deac (62), Muhar (83) / Jefferson (85), Meijers (86), Mitrov (90+2).
Arbitri: Istvan Kovacs (Carei) – Vasile Marinescu (București), Mihai Ovidiu Artene (Vaslui). Rezervă: Rareș Vidican (Satu Mare). Arbitru VAR: Horia Mladinovici (București). Arbitru AVAR: Ovidiu Robu (Chitila).
Observatori: Eduard Dumitrescu (Pitești) – arbitraj, Ioan Bogdan (Arad) – organizare.
Jucătorul meciului: Istvan Kovacs (sic!).
Bidinea cu perii rari
George Marin
Finalul meciului dintre CFR și Petrolul a adus cunoscutele declarații în care deseori nu se spune nimic. Sau mai nimic în afară de banalitățile devenite clasice în campionatul nostru. În dezacord cu acest anost scenariu, Florin Pârvu și-a făcut publică nemulțumirea relativ la cele două situații cu 100 % potențial de penalti în favoarea Petrolului, situații pe care Istvan Kovacs le-a judecat în favoarea gazdelor clujene. Delegarea lui Kovacs, suspectat de adânci afinități clujene pe baze făcute cunoscute și judecate ca fiind suficient de convingătoare, a fost un fiasco. Trimis pentru a demonta suspiciunile de „ceferist” tocmai la CFR – Petrolul, delegare sugerată cel mai probabil de Vassaras, protectorul său greu de mascat, Kovacs a clacat lamentabil și a dovedit că a fost inspirat că pantalonii pe care i-a îmbrăcat pe teren au fost de culoare neagră. I-au mascat bine frica de a greși împotriva părții „prietene”, după care, blana de oaie odată lepădată, nu a mai contat ce culoare de echipament poartă pentru că mizeria deja mirosea urât de tot. Iată, taman că a greșit! Cu intenție, fără intenție, nu mai contează când este cu direcție. Nu aș vrea să mă leg neapărat de neacordarea celor două lovituri de penalitate în favoarea Petrolului pentru că aceste flagrante erori au fost deja clasificate de toată lumea ne-clujeană drept voite gafe monumentale. În traducere liberă, japcă pe față. Kovacs a greșit încă și alte lucruri aparent mărunte în meci. Mărunte, dar importante. Kovacs a făcut-o fiartă. Cine? Tocmai Kovacs, arbitru „de mondiale”, dar de meserie „halterofil” de tăblițe la mijlocul terenului, pe tușă. FIFA nu e proastă și ne-a dovedit că Vassaras nu are putere decât la UEFA. Tot ce Kovacs a reușit în ultimul an a fost să scadă aproape imperceptibil nivelul de aroganță. Aroganță și îngâmfare pe care noi, ploieștenii, le cunoaștem încă de la fulgerătoarea eliminare suferită de Irobiso, cel care a primit două galbene într-un minut, prevenit fiind să nu care cumva să îndrăznească să ceară vizionarea VAR-ului. Aidoma cum a fost instruit și insignifiantul coleg de arbitraj din cabina VAR transformat în manechin. De ce mai cărați cabina VAR? Puteți pune una de telefon sau, mai bine, una de toaletă, deoarece este același lucru. De această dată, manechinul a fost Horia Mladenovici. Dar, spre deosebire de celelalte suporturi pentru haine pe care Kovacs le-a „instruit”, acesta a crezut că își poate bate joc de toți privitorii semnalând o fază presupusă de el ca fiind cu potențial de eliminare. Biata fază ar putea fi încadrată doar la alte activități drapate în toate culorile universului, activitate din extra-fotbal.
Părerea emfazic competentă despre arbitrajul prestat de Kovacs la CFR – Petrolul a venit din partea președintelui clubului clujean, Cristian Balaj, fost arbitru internațional, dar nici el mai breaz decât Kovacs, din moment ce și el a fost categorisit de foarte mulți oameni din fotbal drept „ceferist” pe față. Cu alte cuvinte, și el face parte din categoria arbitrilor fugăriți pe teren de către președinți de club – chiar dacă Balaj s-a retras înainte de a mai apuca să fie fugărit – și care au devenit ei înșiși președinți de club. Am rămas uimit observând prețiozitatea vocabularului cu care Balaj ne-a explicat cum Kovacs a judecat fazele corect. Chiar am putea fi siderați de modul în care Balaj a intrat în mintea și în pielea lui Kovacs, convingându-ne definitiv că ei doi sunt unul. Balaj a vorbit apăsat, chiar dacă a ascuns bine acest accent al vorbei lui sub masca graiului ardelenesc, molcom și așezat, căutând exprimarea elevată cu care să se impună în fața unui moderator al emisiunii sportive, unul care o fi călcat, n-o fi călcat iarba, dar unul care știe ce spune, în fața unui portar retras din activitate, în fața unui antrenor care, deocamdată, nu are echipă adevărată și în fața celor pe care, foarte probabil, îi consideră drept proștii care cască gura la televizor, că de, ei nu au de unde să știe arbitraj. Toată această exprimare voit elevată și prețiozitatea vorbei s-au spulberat ca un Gallé izbit de pământ de nebunul regelui când Balaj a răspuns printr-o întrebare la pertinenta discuție ridicată de cei din studioul tv. Zgomotul bâtei pe care Balaj a trântit-o în balta care tinde să înghită fotbalul românesc s-a auzit în toată țara. „Mă luați la mișto?” a găsit de cuviință să răspundă Balaj, după care a continuat să fleoșcăiască fără spor, cu o prea uzată bidinea muiată în var alb, peste neagra mizerie pe care a dorit să o astupe. Am închis televizorul imediat, nu m-a mai interesat nicio explicație bălăjească, ci doar m-am întrebat dacă nu cumva vârsta legală de pensionare a lui Balaj coincide cu vârsta de retragere din arbitraj a lui Kovacs. Ar fi păcat ca oamenii să rămână fără miere în borcan mai ales că se știe cât de mult folos aduce o linguriță de miere pe stomacul gol. Chiar dacă stomacul este ghiftuit, el tot gol se arată a fi.
