Nicoleta Dumitrescu
La câteva zile după tragedia de la Crevedia, după ce a făcut o vizită la spitalul din București unde sunt îngrijiţi unii dintre răniţi, a venit și prima reacţie a șefului statului faţă de evenimentul în sine, cu destul de multe consideraţii.
Astfel, punctând că în ultimele săptămâni s-au înregistrat tragedii după tragedii, președintele a ţinut să declare că așteaptă ca instituţiile abilitate să-și facă datoria și cei vinovaţi să primească pedepse exemplare, dar, și mai mult, pentru a se putea preveni în viitor astfel de evenimente, trebuie să se vadă unde nu funcţionează sistemul, unde nu sunt suficient de bune procedurile, unde se calcă pe picioare autorităţile – mai ales cele care au aceeași competenţă – și unde nicio persoană nu se duce până la rădăcina fenomenului!!!
Ei bine, în chestiunea cu săpatul până la rădăcina problemei, astfel încât să se afle cauzele reale și să se vadă cine sunt cu adevărat vinovaţii atunci când vine vorba despre tragedii, fie că este vorba despre tragediile de pe șosele, fie de cele în care au loc explozii de mare amploare soldate cu incendii cu multiple victime, se poate spune că președintele a punctat corect, deși, având în vedere că acesta se află la Cotroceni de nouă ani, teoretic, tot de nouă ani a fost, dacă se poate spune așa, și ”spectator” la toate acestea!
Mai trist este însă faptul că abia după ce astfel de tragedii au loc și după ce sunt distruse familii oficialii statului recunosc că nu s-a mers niciodată până la rădăcina fenomenului. Dar, de ce nu s-a mers? Răspunsul este, evident, la politicieni! O dată la patru ani, cu gândul la putere și pentru a-și asigura locurile necesare în Parlament, pentru a avea majoritatea necesară, partidele promit câte și mai câte, ori de câte ori se întâmplă ceva rău susţinând că, dacă vor veni ele la guvernare, atunci vor face în așa fel încât lucrurile să meargă bine și să nu mai aibă nimeni de suferit.
Dând timpul în urmă, e ușor de observat că aceste promisiuni s-au tot perpetuat în ultimele decenii, impresia românului de rând fiind, astăzi, că nimic nu mai este cum a fost, adică așezat și pe baze solide. Dar de ce nu mai este? Pentru că, tot o dată la patru ani, fiecare partid a ţinut să vină cu propriile modificări, cu propriile reforme, iar plecându-se de la ideea că tot ceea ce a fost nu mai este de actualitate soluţia a fost să se lanseze noi principii și proiecte. Așa s-a ajuns ca ”sistemul” să devină din ce în ce mai stufos, deoarece, ca să se facă loc marilor specialiști trâmbiţaţi drept marii salvatori ai poporului, dintr-o instituţie s-au mai desprins alte două-trei ori s-au mai inventat noi posturi de directori și de consilieri, cât să se ajungă la toţi și pentru toţi!
Cum pe cea mai mare parte din… stufoșenia de posturi de la stat se știa foarte bine că nu sunt cu adevărat specialiști, ci persoane fără studii de specialitate și experienţă pe măsură, oare nu se știa și că, până la urmă, vor apărea și probleme ?! Și ce probleme… Ei nu ! Așa că s-a mers pe unul dintre principiile care par a fi transmise din mandat în mandat de către politicieni și anume românescul ”Merge și așa!”.
Iar de fiecare dată când se întâmplă câte o tragedie- așa cum s-au tot întâmplat, din păcate, în ultima perioadă- pare că politicienii trăiesc și oareșce revelaţii și, declarându-se, marcaţi încearcă să acţioneze într-un tardiv al 12-lea ceas! Numai că, până acum, după cum s-a văzut, nicio ”revoluţie” trâmbiţată că va scoate răul din rădăcini nu a fost dusă până la capăt, și asta din cauza faptului că de fapt priorităţile partidelor sunt cu totul și cu totul altele!
