Luiza Rădulescu Pintilie
Știu că există nenumărate chipuri ale frumosului, așa cum știu că există tot atâtea perspective câți ochi le privesc și câte sufletele le înțeleg… Dar dacă acestui frumos atât de greu de cuprins într-o singură definiție și mereu lăsându-se revelat după cine și cum caută să îl descopere mi-aș lua îndrăzneala să-i găsesc cea mai îndreptățită aură atunci, după ce tocmai am văzut expoziția pe care o găzduiește, în acest început de august, Galeria de Artă Ploiești, m-aș grăbi să-i spun chiar așa: frumos! De trei ori frumos sau, altfel și încifrat spus, Art 3… Fiindcă sub numitorul comun al frumosului – care mi se pare chiar mai puternic decât frumusețea, fiindu-și el însuși superlativ și chiar superlativ absolut! – păstrându-și unicitatea și individualitatea stilului, își expun creațiile trei artiste consacrate – Mihaela Florentina Ganţa (Baia Mare), Cristina Gloria Oprişa (Satu Mare) şi Victoria Ţăroi Galbenu (Brașov). Iar cel dintâi simțământ pe care l-am încercat aflată fiind în fața lucrărilor a fost și cel care s-a adâncit, dominându-le pe toate celelalte și încredințându-mi privilegiul că mă aflu față în față cu frumosul. Cu cel mai frumos… frumos, dacă îi este îngăduită nepriceperii mele de a defini stiluri și a face încadrări artistice să-și mărturisească astfel bucuria și încântarea!
Așa încât, preț de vreo jumătate de oră, am simțit cum mă îndepărtez de arșița zilei de afară și aparțin tot mai mult frumosului univers cu mirese purtând flori albe în cosițe, țâpurituri cromatice în roșu-verde și portrete ce adună în albastrul lor aparte amintiri și fotografii, cu pieptare îmbrăcate de flăcăi mândri, strigături caligrafiind, litografic, dorințe de suflet: ”Hai mândrule și mă fură, Că mi-s mândră singurea”, crini parfumați și lujeri subțiri de trifoi roșu.
Trei artiste, trei stiluri bine definite, trei CV-uri impresionante – șlefuite nu numai în anii pregătirii universitare și doctorale, în proiecte artistice, educaționale și de curatoriat artistic desfășurate, în expoziții naționale și internaționale, legate, cu atât mai armonios, de firele nevăzute ale frumosului, ale artei adevărate, făcute cu suflet și cu iubire fiindcă așa am văzut și așa am simțit eu a fi fost pus între ramele miniaturilor ori pe pânzele fără de titlu, purtând doar discret, într-un colț, numele pictorițelor. M-am întors de câteva ori -așa cum fac de fiecare dată când îmi place ceva – la șirurile de mărgele gata de pus la gât pentru hora dintr-un sat maramureșean, la fecioarele regal împodobite așteptând parcă alesul, la chipul unei fiice sau propriile retrăiri picturale ale anotimpurilor înflorite în grădina bunicii.
Recunosc că, într-un fel, prin lucrările expuse, cu pictorița Mihaela Florentina Ganța am fost onorată să mă reîntâlnesc, după ce, cu ani în urmă, am stat la o… șuetă chiar în expoziția sa personală, găzduită atunci la Ploiești – tot în august – de Muzeul Județean de Artă. Celorlalte două artiste le rămân recunoscătoare pentru onoarea de a le descoperi într-o expoziție atât de densă și, aproape paradoxal, pe cât de fragmentară ar fi putut fi într-un întreg cu… trei dimensiuni, pe atât de echilibrată și de unitară se dovedește a fi în frumosul cel mai frumos ce o reunește și o definește! Încât laolaltă și cu fiecare în parte dintre cele trei artiste și lucrările lor am redescoperit acel frumos îndreptățit cu asupra de măsură să i se spună astfel și șansa aceasta simt că devine tot mai rară pentru dicționarul sufletesc într-un timp care șterge – uneori cu prea multă ușurință, alteori cu prea mare agresivitate – valori, sensuri, profunzimi, adevăruri, emoții… Frumosul însuși! Cel pe care orice privitor are la rândul său aceeași șansă să îl întâlnească până pe
9 august, dacă alege să treacă pragul Galeriei de Artă
Ploiești și pe cel al expoziției Art 3…
