Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

E timpul să urmărim evoluția unei echipe locale cu o existență destul de îndelungată, care a lăsat urme puternice în istoria fotbalului câmpinean, chiar dacă n-a ajuns niciodată în sistemul divizionar național: Electrica. Sau IREP. E formația care juca pe stadionul de zgură de lângă DN1, rămas în paragină după Revoluție. Electrica a lansat mulți fotbaliști buni, a fost mult timp una dintre echipele bune din prima ligă județeană și, mai ales, tricoul ei a fost îmbrăcat, pentru scurtă vreme, de un cunoscut internațional român. Pare greu de crezut, dar așa a fost! Să mergem însă pe firul cronologic al poveștii.

Vine și „lumina artificială”, așteptată din 1924
În noiembrie 1924, presa anunța că la Câmpina s-a format o grupare nouă, Electrica. Timp de peste 20 de ani, n-a mai apărut nicio referire, nici despre vreun amical al acestei grupări. Cel mai probabil, proiectul din 1924 a rămas doar la stadiul de intenție și Electrica n-a avut echipă în acei ani.
Ajungem la ediția 1944 – 1945 și descoperim că a existat o echipă Concordia Câmpina. Și cum Uzina Electrică Câmpina, înființată în 1905, a purtat mult timp denumirea de „Concordia”, foarte probabil echipa de fotbal Concordia este Electrica de mai tâziu. Campionatul Categoriei I din districtul Ploiești s-a desfășurat pe două serii. Echipele din Câmpina erau în Seria II-a.
Seria a II-a: Concordia Câmpina, Astra Română Poiana Câmpina, Steaua Română Câmpina, Creditul Minier Moreni (sau Brazi?), Concordia Gura Ocniței, Sportul Muncitoresc Câmpina.
Singurul rezultat din acel sezon menționat de presa timpului este Concordia Câmpina – Astra Română 2-1.
În sezonul 1945 – 1946, pe Electrica am descoperit-o ca participantă în „Cupa Concordia” (11-0 cu Liliești și 2-3 cu Concordia Ploești) și la alt amical (3-4 cu Vega Ploești).
Data nașterii clubului nu se știe, deocamdată, cu exactitate. Nici ce s-a întâmplat cu echipa la sfârșitul anilor 40. De la începutul anilor 50, sporadic mai apar informații. În programul Cupei României, ediția 1951, apare un meci Partizanul ACC Câmpina – Partizanul Electrica. Scorul n-a mai apărut niciodată nicăieri.

O lămurire necesară
Facem o scurtă deviere de la subiect pentru a lămuri un aspect important. În perioada 1950 – 1956, fotbalul românesc a fost organizat după sistem sovietic, primăvară – toamnă, nu așa cum se uzitase până atunci și cum se va întâmpla din 1957 și până în zilele noastre, adică sezonul începe toamna și se termină primăvara viitoare. Tot în acei ani teribili, 1950 – 1956, cluburile erau depersonalizate brutal, purtând nume impuse de noul regim. Primul nume era al sindicatului (ramura economică din care făcea parte), al doilea era cel al uzinei, al treilea al localității. De aceea găsim în 1951 jocul Partizanul ACC – Partizanul Electrica. Erau ani în care aproape toate echipele din oraș se numeau Partizanul, apoi Flacăra, apoi Metalul, iar, în 1956, în cinstea electrificării țării, aproape toate formațiile din țară s-au numit Energia. Gata

Drumul spre elita regională
În 1952 găsim următoarea referire la clubul Electrica. Acesta făcea parte din Campionatul Raional Câmpina, Seria a II-a valorică! Un fel de divizia a patra la acel moment. Din 1953, presa n-a păstrat nici măcar o singură mențiune despre Electrica Câmpina. În 1954, la barajul de promovare în Campionatul Regional (între 1950 și 1968, țara a fost organizată administrativ pe regiuni, nu pe județe) găsim și echipa Metalul I.E. Cîmpina, adică Metalul Întreprinderea Electrica Câmpina. Din 1955, la nivel regional s-a mai înființat un al doilea eșalon valoric, unde o descoperim și pe Metalul IEC Câmpina. Iată și o parte din primul clasament în care apare Electrica:
CLASAMENT
1. Flacăra G.R.T. Moreni 26 18 6 2 88- 21 42
2. Flacăra O.T.A.U. Ploieşti 26 15 7 4 56 -26 37
3. Progresul Pucioasa 26 17 3 6 65-33 37
4. Metalul I.E. Câmpina 26 14 5 7 72-47 33

Ilie Datcu a apărat poarta Electricii

E timpul pentru o a doua paranteză, pentru a menționa câteva rânduri despre cel mai important nume care a purtat tricoul Electricii: Ilie Datcu! Născut pe 20 iulie 1937, la București, portarul Ilie Datcu și-a făcut junioratul la Constructorul București (1950 – 1954), iar în 1955, la 18 ani, debutează la seniori, la Metalul Câmpina. Dar care Metalul Câmpina? Fiindcă, v-am spus, toate echipele din oraș purtau același nume de bază, al sindicatului. Nu era vorba despre Metalul Poiana, care juca în B, ci despre Electrica! Câte meciuri a jucat și ce isprăvi o fi făcut la Câmpina nu se știe. Toată lumea știe însă ce a făcut Ilie Datcu în anii următori ai carierei: de la Câmpina a ajuns la Progresul CPCS București (un fel de națională de juniori), apoi la Dinamo Obor, la Dinamo București (1961 – 1969, echipă cu care a cucerit 4 titluri și 2 Cupe ale României). În echipa națională a jucat în perioada 1963 – 1967, strângând 13 selecții. Din 1969, a plecat în Turcia, la marea Fenerbahce, unde a evoluat până în 1975, cucerit două titluri, o Cupă și o Supercupă a Turciei. Ultimul sezon al carierei, 1975 – 1976, l-a petrecut la Giresunspor. Ilie Datcu s-a stabilit în Turcia, unde a lucrat ca antrenor la numeroase echipe. Cu siguranță, el este unul dintre cele mai mari nume care, fie și tangențial, au avut o legătură cu fotbalul câmpinean.

Prima promovare la elita regională
Din 1956, mai nimic despre Electrica! Nu se mai pomenea nici despre Categoria a II-a a Campionatului Regional, semn că probabil acest eșalon fusese desființat și echipele fuseseră trimise la Campionatele Raionale. Electrica a apărut într-un nou baraj de calificare în primul eșalon regional, tot degeaba. Sezoanele 1957 – 1958 și 1958 – 1959, tot la fel. Electrica era pierdută undeva în Campionatul Raional Câmpina. Din 1959 – 1960, avem primul tablou complet al echipelor participante în Campionatul Raional Câmpina. Acestea erau: Electrica, Energo-Petrol, IRUE (toate din Câmpina) și CFR Poiana Câmpina. Alături de ele jucau Caraimanul Bușteni, Minerul Filipești, Steaua Roșie Breaza, Unirea Azuga, Victoria Brebu și Vulturul Comarnic. Electrica și Energo-Petrol au mers la barajul de promovare, dar numai „electricienii” vor face pasul corect.

Pași forţaţi înapoi
Primul impact cu eșalonul al treilea (în perioada 1959 – 1963, Divizia C a fost pentru ultima oară desființată, astfel că al treilea eșalon al țării erau primele ligi regionale)! În Regiunea Ploiești, fiindcă erau multe echipe, Campionatul Regional 1960 – 1961 s-a disputat pe două serii a câte 12 echipe. Electrica a terminat pe 6 în Seria a II-a. Onorabil, dar Electrica s-a văzut retrogradată, fiindcă mai marii timpului s-au gândit să refacă sistemul competițional. Prima ligă regională urma să fie formată din 14 echipe din sezonul 1961 – 1962, dar nu s-a mai ținut cont de criteriul sportiv. Electrica terminase pe 6 și avea dreptul de a rămâne la primul nivel, dar alegerile s-au făcut altfel. Mai grav era faptul că, din 1962-1963, conform unei directive de la FRF, Campionatele Regionale nu mai puteau fi organizate decât într-o singură serie. Așadar, dacă nu promova, Electrica făcea pasul înapoi la Campionatul Raional. Fără ca retrogradarea să se producă pe teren! O mai pățiseră și alții. În 1948-1949, Poiana era în C și se lupta pentru promovarea în B, dar s-a trezit la Campionatul Regional fiindcă divizia C s-a desființat după tur. Rafinăria a evoluat de două ori în C (1946-1947 și 1957-1959) și a „retrogradat” tot de atâtea ori fiindcă s-a schimbat sistemul competițional, desființându-se eșalonul respectiv! În 1963-1964, Electrica ajunsese așadar de unde pornise, la Campionatul Raional. În 1964-1965, Electrica evolua din nou la un baraj de promovare la Campionatul Regional, unul în 5, alături de Prahova Ploiești, IRA Câmpina, Vagonul Ploiești și Dinamo Caragiale. „Electricienii” au pierdut toate cele 4 jocuri și au încheiat ultimii.
Dar, atenţie, pe lista marcatorilor apare un nume: Ion Moldoveanu! Despre el și despre următoarele aventuri ale „electricienilor” câmpineni – în episodul următor.