Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În acest episod, vom vorbi despre delațiune în anii României comuniste. Pe 16 octombrie 1960, Poiana Câmpina a jucat în deplasare cu cu Rapid Focșani, scor 1-1, într-un meci din cadrul etapei a 7-a din Categoria B. Un meci ca multe altele, în timpul căruia s-au consemnat și ceva incidente. La fel ca multe altele. În cronică se scrie că oaspeții au avut „atitudini nedemne de sportivi fruntași. Cel puțin atitudinea portarului Marcu a indignat pe toți spectatorii”. La finalul jocului, Colceru (Rapid Focșani) a lovit un jucător de la Poiana! Incidentele au existat, dar n-au fost, totuși, evenimente ieșite din comun. Cea mai bună dovadă este faptul că jucătorii arătați cu degetul pentru „atitudini nedemne” au continuat să joace bine mersi. Nimeni n-a fost suspendat. În perioada de pauză competițională din iarna 1960 – 1961, portarul Ștefan Marcu și mijlocașul Grigore Bălăceanu au vrut să plece de la Poiana la echipa Metalul Târgoviște, o grupare care trăgea la promovarea în prima divizie, obiectiv pe care avea să-l atingă. Poienarii n-au trecut prea bine peste „trădările” celor doi și s-au gândit să-i „înfiereze” conform obiceiurilor vremii, crezând că astfel le vor potoli cheful de ducă. La mai bine de 6 luni de la meciul de la Focșani, pe 25 aprilie 1961, presa timpului consemna o scrisoare a unui „grup de iubitori ai sportului din Câmpina”, care îi „tăvăleau” pe Ștefan Marcu și pe Grigore Bălăceanu.
Conform altui obicei al timpurilor, cei „înfierați” nu primeau niciodată dreptul la apărare. Nu le asculta nimeni versiunea. Nu le dădea nimeni dreptul să se apere. Ștefan Marcu și Grigore Bălăceanu au ajuns ulterior la Târgoviște. Portarul Marcu va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai în vârstă debutanți în primul eșalon, apărând în elită la 33 de ani!
La redacţie a sosit o scrisoare,
Unde-i respectul pentru spectatori? De curînd, la redacţia ziarului nostru a sosit o scrisoare. E scrisă de un grup de iubitori ai sportului din Cîmpina. Se adresează ziarului nostru pentru ca, pe această cale, să fie cunoscută opinia lor în ceea ce privește atitudinea unor jucători. Relatăm pe scurt din cuprinsul scrisorii: „Ne aflam în tribunele stadionului din Focșani. Echipa din Cîmpina juca cu echipa locală, Rapid. Ne așteptam să vedem o partidă frumoasă, disputată la un nivel corespunzător. Dar nu mică ne-a fost mirarea cînd în loc să vedem o disciplină perfectă pe teren, durităţile și semnele de indiciplină se manifestau în fiecare minut. Cum poate fi catalogată atitudinea jucătorilor de la Cîmpina, Grigore Bălăceanu și Ștefan Marcu, care s-au dedat la diferite durităţi? Au dat dovadă de huliganism, au sfidat miile de spectatori prezenţi pe stadion care veniseră pentru a asista la acest meci. Ne-am deplasat din Cîmpina ca să vedem aceste manifestări huliganice ale celor doi jucători? Unde-i respectul jucătorilor pentru spectatori, pentru colegii de echipă și pentru echipa adversă? Faptele lor sînt de condamnat. Sînt incompatibile cu sportivul de tip nou… Faptele s-au petrecut în turul campionatului republican de fotbal. La Focșani, echipa cîmpineană a susţinut un meci destul de greu. Se anunţa un meci dinamic, pasionant. Dar începutul a fost numai o iluzie. Au început durităţile, care, bineînţeles, au influenţat negativ calitatea jocului. Jucătorii Ștefan Marcu și Grigore Bălăceanu au mers și mai departe. Călcînd în picioare cel mai elementar bun simţ, sfidînd spectatorii au împroșcat cu noroi culorile asociaţiei pe care o reprezentau. Au fost nemulţumiţi deopotrivă atît spectatorii din Focșani, cît și cei din Cîmpina veniţi săși vadă echipa favorită… Vă cunoaștem tovarăși Grigore Bălăceanu și Ștefan Marcu. V-am urmărit de multe ori jucînd pe terenurile de sport. V-am admirat pentru jocul frumos pe care l-aţi prestat. De multe ori, cînd echipa era în derută, spectatorii v-au încurajat: „Hai Poiana, hai Bălăceanu, hai Marcu!…”. Spectatorii își puneau speranţe în voi. Voi cum le-aţi răspuns? Prin această atitudine nesportivă, condamnabilă? Acum sportul se bucură de o popularitate nemaiîntîlnită în ţara noastră. Iubitori ai sportului sînt nenumăraţi. Toţi aceștia vor să vadă un sport curat, sănătos, care să-i înveselească, să-i destindă după orele de lucru. Ne amintim cuvintele unui muncitor bătrîn de la uzina Poiana din Cîmpina: „Am vrut să fac și eu sport. Îmi plăcea fotbalul. Dar unde și cu ce să joc? Condiţii nu aveam. Tinerii acum au toate condiţiile, terenuri de sport, echipament… Ce păcat că nu mai sînt de 20 de ani…!”. Vă amintiţi, tovarăși Bălăceanu și Marcu cînd aţi venit la echipa de fotbal? Eraţi modești, muncitori, cu dragoste pentru sport. Tovarășii de aici v-au dat încredere. Au contat pe voi. Sperau să vă vadă cu fiecare zi, cu fiecare meci urcînd treptele măiestriei sportive. V-aţi și angajat în faţa asociaţiei sportive din care faceţi parte că veţi reprezenta cu cinste culorile echipei noastre. Dar cum v-aţi achitat de angajamentul pe care vi l-aţi luat? Aţi uitat de modestie și cinste, aţi uitat că sînteţi reprezentanţi ai muncitorilor din Poiana, aţi uitat că sînteţi tineri, că aveţi atîtea condiţii create. Unde-i cinstea și demnitatea voastră? Sînteţi crescuţi în mijlocul muncitorilor. Fiecare acum își dă silinţa să promoveze atît în muncă cît și în celelalte activităţi obstești. Voi ce aţi făcut? Sînteţi oare în pas cu vremea? Atunci cînd asociaţia sportivă din care faceţi parte a analizat atitudinea voastră, nu aţi dat dovadă că aţi înţeles prea mult din cele întîmplate. Sînteți acum scoși din viața sportivă pentru o perioadă, dar muncitorii cîmpineni așteaptă de la voi o reabilitare. Nu-i timpul trecut. Așa cum după fapta voastră ați adus o pată întregului colectiv, puteți în viitor să atrageți atenția prin fapte frumoase, sănătoase, demne de numele unui sportiv de tip nou. Vă vedem acum pe stadion. Dar nu jucînd în echipa de fotbal, ci ca spectatori. Firește, vă pare destul de rău. Și acum ochii spectatorilor vă privesc. Așteaptă de la voi să fiţi din nou demni de încrederea pe care v-a (sic!) acordat-o la început. La un meci un spectator își manifesta chiar dorinţa: „De-ar fi și Bălăceanu și Marcu cred c-ar merge mai bine echipa, dar…”. Era un „dar” îndreptăţit. Era o îndoială a sa firească. Știe că în momentul de faţă locul vostru în echipă nu-și mai are rostul. Trebuie mai întîi să daţi dovadă că meritaţi din nou. Astăzi pe stadioane, pe terenurile de sport, în săli se-ntrec mii de tineri. Nu puteţi rămîne departe. Va trebui să faceţi tot posibilul pentru ca din nou să fiţi în rîndurile celor mai buni sportivi.
• Conducătorii asociaţiei sportive de la Poiana Cîmpina trebuie să aibă în vedere că sportivilor nu le sînt de ajuns numai antrenamentele pe terenul de sport, ci trebuie să-i educe în așa fel încît fiecare sportiv să se ridice la nivelul înţelegerii conștiente a necesităţii disciplinei în sport, iar spectatorii să poată vedea un sport adevărat. Cerinţa lor e pe deplin îndreptăţită. Ce spuneţi tovarăși din conducerea asociaţiei sportive Poiana? Ce spuneţi tovarăși de la Consiliul Orășenesc UCFS Cîmpina?
M. Hariton și V. Luntrașu
Flamura Prahovei (marti, 25 aprilie 1961)
