Ioan Groșescu
A fost vineri, 31 martie 2023. La ora 10, la bustul monumental al poetului, amplasat în 1999 în scuarul botezat Nichita Stănescu, a continuat Festivalul dedicat lui, festival care s-a deschis, ca în fiecare an, la Colegiul Naţional „I. L. Caragiale” din Ploieşti, şcoală la care a învăţat şi pe care a absolvit-o, în 1952, şi poetul.
Aşadar, cel de- al 33-lea Festivalul de Poezie „Nichita Stănescu” (altele şase au fost numite colocvii) – fără internaţional, nefiind – s-a deschis fără Eugen Simion, fără Adam Puslojić, pietrele tari, preţioase…
În această zi poetul ar fi împlinit 90 de ani – 50 trăindu-i cu trupul şi sufletul pe pământ, în patria limbii române, 40- cu sufletul călător, în sferele poemelor.
Încăpăţânarea organizatorilor de a nu capitula nici chiar în faţa pandemiei a fost răsplătită. Festivalul a reînflorit.
Pe 30 martie, când manifestările festivalului s-au deschis în sala de festivităţi a Colegiului Național „I. L. Caragiale”, au fost prezenţi academicianul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, academicianul basarabean Mihai Cimpoi (cu toate că a fost contestat în ultima vreme), academicianul Valeriu Matei – numit de curând director al Editurii Academiei Române, profesoara de limba română Anca Popa, acum viceprimăriţă, împătimitul întru Nichita Stănescu, poetul Nicolae Băciuţ, director în Tg. Mureş al Direcţiei pentru Cultură, iniţiatorul şi realizatorul revistei „Vatra Veche”, revistă care, pentru al treilea sau al patrulea an. este dedicată în exclusivitate lui Nichita Stănescu, Emil Calotă, fost primar al Ploieştiului în două legislaturi, acum în postura de reprezentat al consiliului judeţean.
O baie de poezie, de cultură, cenzurată doar de…timp, căci, după ora 12 erau programate – boală cronicizată, care se impune a fi tratată – alte manifestări, între care, la Biblioteca „Nicolae Iorga”, la Casa natală a poetului, la Centrul Cultural „Antim Ivireanul”, situate la o considerabilă distanţă faţă de colegiu.
Imposibil de a fi martor la toate câte erau programate, cel care scrie aceste rânduri a ajuns doar pe bulevard, la Centrul Cultural „Antim Ivireanu” (Protopopiatul Ploiești Nord a redat ploieștenilor una dintre bijuteriile arhitecturale ale municipiului – casa donată de doctorul Constantin Vasiliu, aflată în paragină. Aceasta a fost restaurată în ultimii doi ani, cu finanțare europeană, devenind Centrul cultural „Sfântul Antim Ivireanul” al protoieriei), unde Nicolae Băciuţ a vorbit despre revista înfiinţată de el, „Vatra Veche”, despre volumele sale „Nichita Stănescu – printre întrebări” şi „Nichita Stănescu” – Orizonturi şi viziuni”, pe care le-a donat celor prezenţi.
Manifestări au fost câtă frunză şi iarbă; între care bijuteriile lui Mihai Vasile, la Centrul Dramatic Mythos, lansări de carte la Biblioteca „Nicolae Iorga”, rememorări la casa natală a poetului, devenită Casă Memorială, strădaniile casei de cultură a municipiului şi încă…
Vineri, 31 martie. Frig. Burează. Plouă de-a binelea. Bună pentru agricultură ploaia, bună pentru bustul lui Nichita, pentru că îl mai despovărează de praful cosmic şi de dragostea porumbeilor… pentru editurile care şi-au etalat cărţile, pentru componenţii fanfarei, pentru cei care au venit cu flori şi pentru cei care s-au pregătit să vorbească – nu.
Totuşi, fanfara a intonat imn de slavă, cine a avut de depus flori le-a lăsat în ploaie, la picioarele poetului, cine a avut de rostit cuvinte de salut le-a rostit pe repede-înainte.
Fuga în grup sau individual la Filarmonică. E devreme. Câţiva curioşi. Până la încheierea manifestării s-au mai adăugat câţiva. Adevărată rană. Vinovată să fie ploaia? Puţin probabil.
Vorbitorii: Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii (să se fi vorbit cu actualul să îl suplinească?!), acad. Valeriu Matei, acad. Mihai Cimpoi, Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, în alocuţiunile lor, l-au pomenit pe Nichita şi poezia lui, au lăudat ataşamentul ploieştenilor faţă de cultură, faţă de poetul Nichita Stănescu, fapt care a oblojit rănile cronicizate cauzate de goliciunea sălii (am căutat cu privirea pe cineva de la Uniunea Scriitorilor. Nu am descoperit pe nimeni…).
Pasionantele, doctele, amplele intervenţii ale celor care au pronunţat laudatio premianţilor: Florin Sicoe, pentru Nicu Alifantis, căruia i s-a decernat Premiul pentru promovarea operei lui Nichita Stănescu; Valeriu Matei pentru criticul basarabean Pompiliu Crăciunescu – Premiul pentru Critică Literară; Florin Sicoe, pentru doamna academician, Cetăţean de Onoare al Municipiului Ploieşti, Georgeta M. Filitti – Premiul pentru Opera Omnia; Ionuţ Vulpescu, fost ministru al culturii, pentru poetul Liviu Ioan Stoiciu – Marele Premiu pentru Poezie.
Revenit la matcă, regizorul Lucian Sabados, fost director al Direcţiei de Cultură din Prahova, fost director al Teatrului „Toma Caragiu” Ploieşti, a fermecat asistenţa după fiecare laureat, interpretând piese de jaz sau acompaniind pe superbul actor Răzvan Vasilescu, absolvent al Colegiului Național „I. L. Caragiale”, recitând în momentul intitulat „Cu o singură viață”, din poemele lui Nichita Stănescu, nu făcând să-i uităm pe genialii prieteni ai Poetului – Eusebiu Ştefănescu şi Ion Caramitru, ci aducându-i, dureros, într-o altă cheie (nu s-ar fi ridicat nimeni de pe scaune chiar şi o zi întreagă, căci dincolo de toate oratoriile, oricât de docte, de pasionale, geniul lui Nichita Stănescu este atestat de POEZIA LUI)…
Se făcuse ora 14:00 când moderatorul Constantin Stere, director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Prahova a anunţat închiderea oficială a celei de-a treizeci şi treia ediții a Festivalului de Poezie „Nichita Stănescu, Din 1984, de la primul Festival – atunci – Internaţional de Poezie Nichita Stănescu, cu o sală plină până la refuz, până în 2023 trecuseră, „ca clipele, scuturând aripele” 39 de ani…
