Luiza Rădulescu Pintilie
Pe măsură ce deprind mai bine sensul unor cuvinte, pe atât mai mult mă conving că acesta ţine nu atât de explicaţiile lingvistice, de dicţionar, ci mai ales de cel explicativ al vieţii înseşi. Fiindcă, da, doar la proba aceasta a vieţii de fiecare zi, cu tot şi toate câte înseamnă aceasta, mi se pare că se probează cu adevărat ceea ce altfel riscă să rămână doar sub semnul rece al declarativului. Iar în această cheie mi-a fost dat să mă mai conving încă o dată acum, când vorbim despre lumină în sensul sfânt şi înălţător al aprinderii sale dumnezeieşti, când am lăsat în urmă sărbătorile şi cu toată profunzimea lor duhovnicească, dar şi cu tot sclipiciul pe care îl presărăm prea adesea şi prea mult, legându-le mai ales de superficialitatea omenescului din noi şi de comercialul care ne sufocă, exact de cea mai limpede, mai frumoasă şi mai înălţătoare traducere într-ale vieţii a unor cuvinte.
Se spune adesea că în fiecare om e o lumină, dar sensul în jurul căruia îmi permit să scriu aceste rânduri e acela că lumina aceasta se împlineşte, se desăvârşeşte doar punând-o în legătură cu ceilalţi, făcându-ne să devenim lumină unii pentru alţii. Fiindcă exact despre acesta mi se pare că… vorbeşte – dar nu în cuvinte, ci în cel mai concret şi mai greu cu putinţă mod, adică în fapte – o asociaţie constituită la Ploieşti în urmă cu patru ani de către o mamă şi cele două fiice ale sale, cea dintâi oferindu-şi chiar de ziua sa un asemenea dar, care să adune laolaltă pornirea-i firească de a ajuta, de a se implica, de a nu trece indiferentă pe lângă sărăcie, pe lângă lipsa de educaţie şi entuziasmul celor cărora le-a dat nu numai viaţă, ci şi un strop dintr-un asemenea lăudabil ADN, dublat de experienţa lor în numeroase proiecte de voluntariat. Asociaţia se numeşte „Năzuinţe” – un nume pe care
fondatoarea sa e obligată să-l repete şi de câteva ori către cei care completează vreo factură ori alt document, fiindcă puţini ştiu că astfel i se mai poate spune unei dorinţe puternice şi consecvente. Mai precis, dorinţei puternice şi consecvente a avocatei Alina Maer – licenţiată în acelaşi timp şi în domeniul Educaţiei şi Psihologiei – de a ajuta, fie ca aceasta înseamnă pantofi de Paşti pentru copii sărmani, alimente pentru un tată sau o mamă care îşi creşte singur ori singură copiii, pentru o bunică în grija căreia sunt trei nepoţi, cărţi, haine de şcoală, un televizor, un spectacol de teatru, concursuri de lectură şi scriere, un meci de fotbal oferite unor copii care nu îndrăzneau nici măcar să viseze la ele. De fapt, vorbesc de la sine campaniile iniţiate despre multele feluri în care se materializează acest ajutor: „Un ghiozdan- un copil”, „Lângă bunicii noştri”, „Împreună putem schimba viitorul”, „Acoperiş pentru mâine”, „Altfel de mame”, „Nimic fără educaţie”, „Minţi fragile”, „Crăciun pentru toţi”, ”Dăruind vei dobândi”. Preşedinta asociaţiei reduce toate acestea – şi încă multe altele, pe care doar din lipsă de spaţiu nu le putem enumera – la „ două coordonate de acțiune: educație şi sprijin financiar”. Adăugând: „Și nu în ultimul rând mi-am dorit să avem eu și fetele nu doar lucruri materiale și amintiri, ci și un proiect care să ne țină împreună în timp pentru alții, dar și pentru noi”.
Iar eu îmi permit să adaug: oamenii sunt lumină, dar oamenii pot fi cu adevărat lumină unii pentru alţii, exact cum sunt mama şi fiicele sale – Sonia şi Mara.
E ştiut că din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura şi lumina sărbătorilor ne aduc pe toţi mai aproape. Dar, trebuie să recunoaştem că prea des gândul acesta rămâne declarativ. Nucet, Tinosu, Pisculeşti, Filipeştii de Târg, Trestioara, Trestieni, Centrul de Îngrijire a Persoanelor cu Dizabilităţi Urlaţi sau Centrul „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc – unde 160 de copii din întreaga ţară sunt îngrijiţi de câteva măicuţe – sunt pentru cei mai mulţi din noi locuri care nu ne spun mai nimic sau, oricum, foarte puţin. Pentru Asociaţia „Năzuinţe” sunt legate de poveşti de viaţă şi destine tulburătoare, pentru care există o dorinţă puternică şi consecventă de a ajuta Când avea vreo şapte ani, fondatoarea asociaţiei a primit o carte cu poveşti care se numea chiar… „Năzuinţe” şi, atunci, cum ar fi putut alege pentru ceea ce face cu atâta dăruire un alt nume?! Dacă ar mai fi ceva obligatoriu de adăugat, aceasta este ceea ce ne-a mărturisit printre altele interlocutoarea noastră: „Niciun proiect nu a «atins» bani publici, nu a fost sprijinit, promovat de vreo instituție. Din păcate, nici DGASPC nu popularizează, nu promovează. Nici directorii de şcoli. Mai sunt nişte «ciudățenii» de cadre didactice care se implica dincolo de fişa postului şi programul de lucru. Exista «o piață a binelui» fără reguli corecte printre ong-uri. Şi aici trebuie să fii… în cărți”. Poate de aceea şi mai obligatoriu de atât mie mi se pare că aceste rânduri trebuie încheiate cu faptul că… orice donaţie chiar contează! De aceea îmi şi iau îngăduinţa să adaug contul asociaţiei pentru aceia care cred, la rându-le, că oamenii pot fi cu adevărat lumină unii pentru alţii:
RO26BTRL RONC RT05 1281 8401.
