Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.
În următoarele două episoade (acesta şi viitorul) vă propunem o incursiune rapidă prin istoria unui club cu o existenţă destul de scurtă – nici 20 de ani -, dar care a lăsat urme adânci în istoria fotbalului câmpinean, fiind singura care a depăşit-o în clasamente, sporadic ce-i drept, pe Poiana Câmpina. IRA Câmpina s-a înfiinţat în 1962 şi a defilat în primii ani prin ligile inferioare regionale. După doar 3 ani, din toamna anului 1965, IRA şi-a câştigat locul în prima ligă a Campionatului Regional (era încă perioada regiunilor, nu a judeţelor), iar după alţi 3 ani, în 1968, ajungea în sistemul divizionar naţional, în Divizia C.
Chinuiţi de câmpineni
Să aruncăm o privire pe o ediţie specială a campionatului: 1967 – 1968. Din ianuarie 1968, s-a renunţat la regiuni și raioane (organizarea sovietică, impusă din 1950) și s-a revenit la tradiționala împărțire pe județe. A fost ultimul sezon în care formațiile câmpinene din ligile regionale s-au duelat cu echipele din Târgoviște, Pucioasa, Moreni, Caragiale. Campionatul a fost rupt în două. Pe primele șapte poziții au terminat echipe care au rămas în județul Prahova, printre care și cele trei câmpinene, iar pe ultimele cinci locuri s-au înghesuit toate dâmbovițenele! IRA a început prost, cu un eșec pe teren propriu în fața Rafinăriei, dar a contrazis toate pronosticurile și legea lui Murphy (cea care spune că tot ceea ce începe prost, se termină și mai prost) și a încheiat sezonul pe locul 2. Odată cu reorganizarea pe județe, s-a reorganizat și Divizia C, care s-a „lăbărțat”, astfel că din fiecare regiune au promovat câte trei formații. Celelalte două promovate au fost Caraimanul Bușteni și Carpați Sinaia, „munții” pe care nici de data aceasta Rafinăria n-a putut să-i „escaladeze”. IRA n-a avut un drum lin spre vârful clasamentului. Ba, mai mult, cele mai mari dureri de cap i le-au dat celelalte două formații din oraș. Rafinăria a bătut-o tur-retur (0-1, acasă, şi 0-2, în deplasare), Electrica i-a suflat 3 puncte din 4 (1-1, acasă, 0-1, în deplasare)! În plus, a pierdut și pe terenul codașei Dinamo Caragiale (1-2)!
Au depăşit în premieră pe Rafinăria
Atunci, cum a promovat această echipă? E suficient amănuntul că a bătut și la Sinaia, și la Bușteni, pe terenurile celorlalte două echipe promovate! A fost pentru prima dată când IRA a terminat în clasament peste Rafinăria, cea care fusese, după război, a doua cea mai bună echipă de la Câmpina, după Poiana. După retrogradarea forţată din 1959, când s-a desfiinţat Divizia C, Rafinăria a continuat să reprezinte o forţă la nivel regional, dar n-a mai izbutit niciodată promovarea.
Acum, însă, iată că şi IRA i-a luat faţa. Iată şi prima parte a clasamentului acelui campionat atât de echilibrat:
Clasament
1. Caraimanul Bușteni 22 15 3 4 57-23 33
2. IRA Câmpina 22 15 2 5 44-12 32
3. Carpați Sinaia 22 14 2 6 47-20 30
4. Rafinăria Câmpina 22 11 7 4 35-23 29
5. Electrica Câmpina 22 9 7 6 39-29 25
10 sezoane şi jumătate în C
IRA a fost a cincea echipă din Câmpina ajunsă în sistemul divizionar naţional după Venus (36-38), Poiana, Principesa Ileana şi Rafinăria. A rămas aproape 11 ani (veţi vedea mai târziu de ce şi-a întrerupt brusc activitatea la C) la acest nivel şi cu rezultate destul de bune. IRA Câmpina a fost singura care a atentat la supremaţia pe plan local a Poianei şi pe care chiar a reuşit s-o depăşească în clasament în două sezoane, în 1972 -1973 şi 1976 -1977.
Atunci au condus Rapidul…
Să păstrăm o ordine cronologică a evenimentelor din viaţa acestei echipe şi să începem cu meciul de gală din istoria clubului. În ediţia 1970 – 1971, IRA a avut un traseu remarcabil în Cupa României şi a izbutit pentru prima şi singura dată să se califice în şaisprezecimile competiţiei, faza în care intrau în joc şi echipele din prima divizie. Sorţii i-au scos în cale formaţiei antrenate de Alexandru Banu un adversar de renume, pe Rapid Bucureşti. IRA a condus timp de 12 minute o formație care îi cuprindea, printre alții, pe Necula Răducanu, Nicolae Lupescu, Alexandru Neagu, toți participanți cu Naționala României la Campionatul Mondial din Mexic 1970. Plus Dan Coe. Iată caseta tehnică a acelui joc:
IRA Câmpina – Rapid București 1-3 (1-2)
Marcatori: Bălășescu (18) / Sandu Neagu (30 și 47), Pop (33) \
IRA CÂMPINA: Ad. Dumitru – I. Stoica, Dionisie Ion, C-tin Nanu, I. Goran – M. Petrovici, P. Ciobanu – M. Secuiu, Davidoiu, Bălășescu, I. Strechioiu II (46, Pârvu). Antrenor: Alexandru Banu
RAPID: N. Răducanu – Pop, N. Lupescu, Dan Coe, Codrea – Dinu, Angelescu, Năsturescu (46, Petreanu), Al. Neagu, Marin Stelian, Codreanu Arbitru: Leca (Brăila)
Stadion: „Poiana”; Spectatori: 3.000
Legenda locului – „Alecu” Banu
Care este cea mai marcantă figură din istoria clubului IRA Câmpina? Răspunsul este unul singur: Alexandru Banu. Născut pe 28 septembrie 1933, la Breaza, Alexandru „Alecu” Banu rămâne o figură legendară a fotbalului câmpinean. Într-un interviu din „Zarva”, de la începutul anilor 2000, Gheorghe „Gicuță” Ionescu III, întrebat fiind care a fost cel mai bun fotbalist de la Poiana Câmpina, a răspuns ferm: Alecu Banu. Brezeanul Alecu Banu și-a început cariera la 13 ani, la Flacăra Roșie Azuga, a jucat pe perioada stagiului militar (1953 – 1954), la Dinamo Pitești. În 1956, la 23 de ani, a ajuns la Poiana Câmpina, unde a jucat constant până în 1965, la 32 de ani, când s-a retras. L-a scos din echipă pe Sarvaș Ketchian și n-a mai ieșit din primul 11 până când a decis să se retragă. La un moment dat, Petrolul l-a vrut, dar a refuzat, iar peste ani a regretat. După ce s-a retras, Alecu Banu s-a făcut antrenor și, din nou, nu s-a despărțit ușor de locul în care a prins rădăcini. În aproape întreaga aventură a celor de la IRA Câmpina în Divizia C, această frumoasă echipă a fost antrenată de Banu, care a scos fotbaliști pe bandă rulantă, mulți dintre ei fiind „furați” mai apoi de Poiana.
Cu IRA a „îndrăznit” s-o bată pe Poiana, echipa pe care o servise cu devotament atâția ani. „Galeria Poianei ne striga: «11 ciobănei și Banu între ei!»”, și-a amintit, peste ani, Banu. După episodul „Sinaia 1977”, când a fost la 15 minute de promovarea formației IRA în Divizia B, Banu a plecat. A mai antrenat la diverse echipe din oraș până în 1990, când a ieşit la pensie.
Cel mai important jucător: Mihail Petrovici
Cine a fost cel mai bun fotbalist produs al clubului? La IRA au evoluat, de-a lungul anilor, mulţi fotbalişti importanţi pe plan local, precum Dionisie Ion, Gheorghe Zamfir, Adrian Dumitru, Gheorghe Bălăşescu, Aurel Ilioiu, Constantin Nanu etc. IRA Câmpina a produs un fotbalist care a jucat în Divizia A. Mihail Aureliu Petrovici, născut pe 19 martie 1952, la Câmpina, a fost crescut şi promovat la seniori de IRA. După un foarte scurt episod la Poiana, a plecat în armată, la Bucureşti, la Şoimii TAROM, de unde a fost „ochit” de Gloria Bistriţa. În perioada studiilor superioare, efectuate la Oradea, Mihail Petrovici a strâns 35 de prezenţe în prima divizie în perioada 1976 – 1979, după care s-a întors la Bistriţa, unde s-a şi stabilit şi unde trăieşte şi astăzi. Să joci 35 de meciuri (puteau fi mai multe, dacă nu suferea multe accidentări) într-o perioadă în care în prima divizie jucau Dobrin, Balaci, Tudorel Stoica, Anghel Iordănescu, Ion Liţă Dumitru, Cornel Dinu, Florea Dumitrache însemna ceva.
