Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să descopere amănunte dintre cele mai interesante despre istoria fotbalului de pe raza judeţului nostru. După ce ani la rând v-aţi delectat cu extraordinarele materiale semnate de Constantin Dumitru – Plopeni, vă propunem câteva episoade culese dintr-o altă sursă, lucrarea în trei volume intitulată „O istorie a fotbalului câmpinean”, apărută în 2020, sub semnătura jurnalistului Octavian Cojocaru.

Le ajungea egalul pentru ­Divizia B
Trecem la cel mai important moment din istoria clubului IRA Câmpina, sezonul 1976 – 1977. Pentru a doua oară din 1945 încoace, Poiana n-a mai fost cea mai bună echipă din oraș, fiind depășită de IRA Câmpina. Se mai întâmplase asta și la finalul ediției 1972-1973, dar acel sezon n-a avut nimic remarcabil, din contră, fiindcă grupările câmpinene au terminat pe pozițiile 11 și 12 într-o serie de 14 echipe. Acum, a fost altceva. Pentru prima oară, IRA chiar a fost la 15 de minute de o promovare în premieră în Divizia B!

Puncte pierdute aiurea
IRA Câmpina nu putea ieși din „tradiția” cu iz de blestem a echipelor din oraș. Două puncte au despărțit-o de promovare. Privind în urmă peste rezultatele din acest campionat, găsim un halucinant Metalosport Galați – IRA 0-0. Metalosport a încheiat campionatul ultima, cu doar 11 puncte! Mai notăm și un 1-4 pe terenul Luceafărului Focșani, altă codașă, și avem o posibilă explicație a ratării obiectivului.

Tudor Postelnicu le-a „șters” un gol!
Dar a mai fost ceva. Pe 10 aprilie 1977, IRA a întâlnit-o pe teren propriu pe Chimia Buzău, liderul clasamentului în acel moment, după 18 etape. Iată ce ne-a povestit Alexandru „Alecu” Banu, antrenorul echipei, în octombrie 2019: „La acel meci a venit Tudor Postelnicu. De fapt, venise cu o seară înainte și a stat la fratele lui, care locuia aici (n.a. – într-un bloc alăturat stadionului IRA!). Meciul s-a terminat cu 2-1. Înscrisesem gol valabil, acordat regulamentar. Știam că am învins cu 2-1, dar arbitrul a trecut în raport 1-1. Anulase golul! Ce puteai să faci?”. Tudor Postelnicu a fost prim-secretarul județului Buzău în perioada 1971 – 1977, iar Revoluția l-a prins ca ministru de Interne.

Două victorii cu Poiana
IRA a bătut-o simetric pe Poiana, de două ori cu scorul de 2-1. Problema rămânea și în cazul celor de la IRA, ca și al tuturor grupărilor din oraș, aceea a jocurilor cu codașele. Finalul campionatului a fost dramatic. În etapa a 27-a, după opt rezultate pozitive consecutiv, IRA a pierdut pe terenul modestei Dinamo Focșani, iar Carpați Sinaia a trecut în față cu un punct. După etapa a 28-a, situația a rămas identică, fiindcă ambele au învins. În etapa 29, IRA a demolat-o pe Avântul Măneciu cu 8-0. Iar Carpați s-a împiedicat de rivala Carai­manul Bușteni. Ambele candidate la promovare erau la egalitate. În ultima etapă, Carpați și IRA s-au întâlnit în meci direct, la Sinaia. La egal, IRA, care avea golaveraj mai bun, era avantajată. 15 minute. Atât i-au lipsit formației IRA să promoveze. Un gol controversat i-a răpit acest vis. Arbitrul Octavian Ştreng, din Oradea, a avut şi el o contribuţie, lucru arătat şi de cronica din cronica din „Sportul” (29 iunie 1977)

Seria a III-a Carpaţi Sinaia – IRA Cîmpina 2-1 (1-0)
Sinaia, după 14 ani în Divizia B
S-a întîmplat ca pretendentele la primul loc în seria a III-a a Diviziei C, ­Carpaţi Sinaia și IRA Cîmpina, să se întîlnească chiar în ultima etapă a campionatului, într-un meci cu caracter decisiv. (…) Credem însă că atmosfera din teren nu ar fi fost, la un moment dat, atît de încărcată dacă între O. Ștreng și cei doi arbitri de linie ar fi existat o mai strînsă colaborare. S-ar fi evitat astfel, sîntem convinși, starea de confuzie și tensiune directă la marcarea golului doi al echipei Carpaţi. Era minutul 75, cînd tușierul I. Dancu a semnalizat poziţia de ofsaid a unui atacant sinăian, pe care O. Ștreng a considerat-o ca pasivă, pentru că balonul a ajuns, între timp, în posesia unui alt atacant al echipei gazdă, Neagu, regu­lamentar plasat. Acesta a luat pe cont propriu acţiunea și a înscris, în vreme ce apărătorii de la IRA așteptau ca arbitrul de centru să fluiere ofsaid.. O. Ștreng a acordat, însă, după multe multe discuţii și consultări, gol. Și acesta a fost golul care avea să asigure în final victoria gazdelor cu 2-1. (…)

Bătaia
În sezonul 1977 – 1978, au apărut însă primele semne că la IRA se șubrezise ceva. Antrenorul Alexandru Banu părăsise corabia și au apărut emoțiile cu retrogradarea. Mai mult, mai apăruseră niște semne care trebuiau să dea de gândit. La meciurile celor de la IRA începeau să apară incidentele. N-au fost toate din vina câmpinenilor, de multe ori aceștia au fost victime, dar jocurile echipei IRA deveniseră un „magnet” pentru scandaluri. Cum se spune, unde era „pumnul mai dulce”, acolo erau și ei. Mai ales jocurile cu formații din Covasna şi Harghita deveniseră problematice. În ediția 77-78, chiar din prima etapă susținută de la mutarea în seria cu adversare din Brașov, Covasna și Harghita, a ieșit scandal la meciul cu Progresul Odorheiu Secuiesc, câștigat la „masa verde” de IRA tocmai din pricina unor incidente create de gazde.

Start de coșmar
IRA a început prost acest campionat (1978 – 1979), cu un 1-1 acasă cu Tractorul Miercurea Ciuc. A urmat deplasarea de la Gheorghieni și încă un amănunt care, probabil, va fi corelat cu fapte ulterioare. Enache, de la IRA, a fost suspendat șase etape. A urmat încă un egal acasă cu o formație modestă, Izvorul Târgu Secuiesc, și una, două, trei … șase înfrângeri consecutive. IRA pusese mâna pe „lanternă” și nu-i mai dădea drumul. Prima răbufnire de orgoliu a fost în etapa a 10-a, o victorie cu 3-0 cu CSU Brașov, echipa care o chinuise pe Poiana în ediția precedentă. Până la finalul turului s-a mai consemnat un singur succes, un 6-2 acasă cu Minerul Bălan. Formația câmpineană a terminat turul lamentabil, cu doar 7 puncte. Returul a început la fel de prost, cu un 0-3 la Miercurea Ciuc, cu Tractorul.

Războiul din teren!
La Câmpina venea, în etapa a 17, Viitorul Gheorghieni, echipă care se bătea pentru promovarecu Carpați Sinaia. În tur, a fost scandal, vă amintiți de suspendarea lui Enache! La doi ani și două săptămâni de la cutremurul din 1977, fotbalul câmpinean va fi zguduit de cel mai tare seism local. Pe 18 martie 1979, la finalul partidei IRA Câmpina – Viitorul Gheorghieni, scor 0-1, mai mulți spectatori i-au bătut pe arbitri și pe oaspeți! IRA Câmpina a fost exclusă din campionat pentru aceste incidente! Iată ce scria „Flamura Prahovei” (31 martie 1979):

Divizia C
Cu semnul minus
Cititorii vor fi remarcat că, din succinta prezentare de mai sus, lipsește rezul­tatul echipei IRA Cîmpina. Spre regretul și – mai mult, indignarea noastră, sîntem nevoiţi să consemnăm faptul că formaţia cîmpinea­nă a fost exclusă din activitatea competiţională. Comisia Centrală de competiţii și disciplină a luat această măsură severă ca urmare a gravelor incidente petrecute la meciul din etapa trecută cu Viitorul Gheorgheni. La sfîrșitul întîlnirii respective, unii spectatori și jucătorul Mureșanu, nesocotind normele unei comportări civilizate, s-au dedat la adevărate acte de huliganism împotriva arbitrilor. Socotim necesar ca forurile locale să ia măsuri drastice împotriva celor vinovaţi, dar mai ales să fie întărită munca de educaţie în rîndul sporti­vilor și al spectatorilor. Bineînţeles, din acest cu totul regretabil incident trebuie să reţină învăţămintele cuvenite toţi sportivii și publicul larg din întregul nostru judeţ.

Explicaţii recente
Cornel Mureşan, jucătorul arătat cu degetul de presa vremii şi care a fost chemat la comisiile federale pentru acele incidente, ne-a dezvăluit recent versiunea sa despre incidentele reclamate de arbitrul Şerban Necşulescu, din Târgovişte. „A fost o mare furăciune! Cum mergeam spre vestiare, după meci, m-am nimerit lângă arbitru şi l-am înjurat. Cine eram eu să sar la bătaie? Aveam doar 19 ani… Am mers, am făcut duş şi am ieşit la plimbare în oraş. Habar n-aveam ce s-a mai întâmplat. Atunci am auzit că arbitrul a fost bătut. Apoi am citit în ziare că eu şi Manta vom fi suspendaţi pe viaţă”, a spus Cornel Mureşan. N-a fost suspendat pe viaţă.

La judeţ, apoi fuziunea
IRA Câmpina s-a întors la judeţ, unde a mai jucat două sezoane, 1979 – 1981, apoi a fuzionat cu Electromotor, dând naştere grupării care s-a numit Sportul Muncitoresc Câmpina. După 19 ani, dintre care 10 şi jumătate petrecuţi în Divizia C, urma celor de la IRA se pierdea. Aşa s-a mai închis o pagină importantă din istoria fotbalului câmpinean.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR