Violeta Stoica

Seismele din Turcia, care au provocat prăbușirea a mii de clădiri și moartea a peste 45.000 de persoane atât pe teritoriul Turciei, cât și pe cel al Siriei, dar și recentele cutremure care au avut loc în județul Gorj, într-o zonă mult prea puțin cunoscută pentru activitatea seismică din România, au generat multe comentarii și dezbateri în spațiul public. Problemele apărute în Turcia din cauza imobilelor construite defectuos, schimbările privind seismicitatea din zona Olteniei, programele de consolidare a clădirilor cu risc seismic mare s-au aflat printre subiectele dezbătute. Sunt însă multe întrebări la care trebuie să lăsăm specialiștii să ofere răspunsuri. Astfel, am apelat la dr. ing. Andrei Țurcanu pentru a afla punctul de vedere al inginerului constructor referitor la responsabilitățile noastre, ale tuturor, pentru a reduce cât de mult posibil pierderile de vieți omenești și pagubele produse de un cutremur major.
– Apariția cutremurelor din Oltenia, cu magnitudini semnificative, ridică multe probleme și subiecte de discutat în spațiul public și de rezolvat de către autorități sau proprietarii de imobile. Se spune că nu un cutremur ucide, ci clădirile/infrastructurile care se prăbușesc omoară! În calitate de inginer constructor, ce credeți că trebuie schimbat în domeniul construcțiilor după apariția acestor seisme puternice într-o zonă aflată departe de zona seismică binecunoscută tuturor românilor – Vrancea?
– Cea mai importantă certitudine constă în faptul că pe toată durata de existență a omenirii se vor produce cutremure, mai mult sau mai puțin violente. Predicția şi cuantificarea cutremurelor, în etapa actuală de dezvoltare a ştiinței, reprezintă operații practic imposibile. Tot în categoria certitudinilor pot fi considerate şi preocupările deosebite ale inginerilor constructori şi cercetătorilor, inclusiv eforturile autorităților competente şi responsabile, de a contribui la limitarea urmărilor catastrofale generate de acțiunea cutremurelor puternice. Prin zonare seismică se înțelege împărțirea teritoriului unei țări în zone considerate omogene din punct de vedere al unei anumite caracteristici a acțiunii cutremurului, printre care şi zona Olteniei. Aceste hărți sunt actualizate pe măsura acumulării de noi înregistrări la producerea unor noi cutremure, România situându-se printre țările din Europa supusă la acțiunea cutremurelor de pământ.
Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului, zona în care au avut loc aceste cutremure este cunoscută printr-o activitate seismică slab-moderată, cu evenimente având magnitudine Richter mai mare de 5 foarte rare. Ultimul cutremur estimat cu magnitudinea de 5,2 pe scara Richter a fost produs în anul 1943, la adâncimea de 9,9 km. Alte cutremure mai semnificative produse în zona Oltenia au fost: anul 1912 / 4,5 magnitudine Richter, adâncime focar 10 km, anul 1916 / magnitudine Richter = 3,9, adâncime focar = 10 km, anul 1962 / magnitudine Richter = 4, adâncime focar = 16 km şi anul 1963 / magnitudine Richter = 4,5, adâncime focar = 10 km.
Având în vedere cele menționate mai sus, consider că avem mai mult de aplicat, decât de inventat!
– Avem mai multe probleme pe care le-ar putea ridica un eventual cutremur catastrofal: impactul asupra clădirilor rezidențiale; impactul asupra infrastructurilor rutiere, în special a podurilor, pasajelor; impactul asupra barajelor – verificate sau nu de-a lungul zecilor de ani de la darea lor în folosință. Pentru fiecare caz în parte (zone rezidențiale, infrastructuri), cum putem preveni catastrofe similare celei din Turcia?
– Cutremurele de pământ de mare intensitate sunt considerate examene severe pentru construcții, indiferent de destinația acestora, acestea scoțând în evidență deficiențele de proiectare, alcătuire, execuție și exploatare, datorită insuficienței cunoștințelor atât în domeniul Seismologiei (întrucât fenomenele seismice nu sunt identice, caracteristicile lor diferind de la un cutremur la altul), cât și în domeniul Ingineriei Seismice, de multe ori conducând la prăbușiri sau avarieri grave ale construcțiilor și pierderi de vieți omenești.
Urmărirea comportării în timp a construcțiilor (locuințe, spitale, școli, clădiri administrative, poduri rutiere și de cale ferată, baraje etc.) reprezintă un capitol important pe durata de exploatare a acestora, adesea ignorat de proprietari și autorități!
– În România, în special în zona rurală, se construiește ”în regie proprie” și probabil nu se va renunța prea curând la această metodă de a ridica o locuință. Ce recomandări puteți face în asemenea situații?
– Le recomand celor care vor să își construiască o locuință să respecte legislația aflată în vigoare. Să dețină proiect de execuție întocmit și verificat de personal calificat (arhitect, inginer), să obțină autorizație de construire, să apeleze la diriginte de șantier atestat și nu în ultimul rând și foarte important să execute lucrările cu societate comercială care are ca obiect de activitate construcții, aceasta garantând, alături de dirigintele de șantier, că materialele (clasa betoanelor; diametrele armăturilor; certificate de calitate ale materialelor utilizate etc.) utilizate la execuția lucrărilor corespund cerințelor din proiect. Să solicite prezența în șantier a proiectanților la diferite faze ale proiectului, care alături de șeful de șantier și de diriginte să verifice lucrările și să semneze procesele verbale de lucrări ascunse! La finalizarea lucrărilor, beneficiarul, alături de proiectant, executant, diriginte și de un reprezentant al primăriei care a emis autorizația de construire să semneze procesul verbal de recepție!
– Atât în Ploiești, cât și în alte localități din Prahova și din țară, majoritatea imobilelor cu mai multe etaje (blocuri) au fost construite înainte de 1990. Sunt acestea la fel de sigure/mai sigure/mai puțin sigure comparativ cu imobilele construite după 90?
– Municipiul Ploiești deține peste 70.000 de apartamente, aproximativ 90% din acestea fiind construite și date în folosință înainte de anul 1990. Cutremurele din 10 noiembrie 1940 (magnitudine Richter = 7,4, adâncime focar = 145 km) și 4 martie 1977 (magnitudine Richter = 7,2, adâncime focar = 95 km) au avut efecte dezastruoase pentru municipiul Ploiești și alte localități din județul Prahova: Câmpina, Plopeni, Vălenii de Munte, Mizil, Valea Călugărească etc.
Ca urmare a efectelor negative (avarii la construcții – inclusiv prăbușirea Blocului Carlton din București – și pierderi de vieți omenești) generate de cutremurul din 1940, au apărut în Monitorul Oficial nr. 15 / 19 ianuarie 1942 Instrucțiuni provizorii pentru prevenirea deteriorării construcțiilor din cauza cutremurelor și pentru refacerea celor degradate. Aceste Instrucțiuni au continuat cu cele publicate în Monitorul Oficial nr. 120 / 30 mai 1945, și cu Normativele P.13/63 și P.13/70.
Un alt cutremur cu urmări grave asupra construcțiilor (peste 30 de clădiri prăbușite în București și aproximativ 35.000 de locuințe mai mult sau mai puțin avariate la nivelul întregii țări), dar și cu pierderi de vieți omenești (peste 1500 de morți, 90% fiind în București, peste 11.000 de răniți) a fost cel din 4 martie 1977. Ca urmare a acestui cutremur, Normativul P.13/70 pentru proiectarea antiseismică a construcțiilor, cu noul indicativ P.100/78, a suferit modificări privind mai multe aspecte referitoare la proiectare, inclusiv creșterea coeficienților de siguranță.

Judeţul Prahova se află situat la 80 ÷ 120 Km de zona epicentrală Vrancea, suficient de departe pentru ca mărimea componentei orizontale a undelor seismice (cele mai periculoase pentru construcţii) să fie mare, dar destul de aproape pentru ca undele seismice să nu se atenueze suficient. În zona centrală a judeţului Prahova (delimitată aproximativ prin aliniamentele Nord / Câmpina – Ploieşti Nord – Vălenii de Munte şi Sud / Ploieşti Sud – Mizil) cutremurele sunt puternic resimţite (cu o intensitate aproape egală sau chiar egală intensităţilor maxime înregistrate); zona de Nord (Breaza – Slănic) este mai puţin afectată, iar zona de sud a judeţului este afectată în cazuri ceva mai rare.
Efectele cutremurului din 4 martie 1977 au fost dezastruoase pentru judeţul Prahova. Printre construcţiile prăbuşite amintim: cămin de nefamilişti (160 de locuri) în oraşul Plopeni, care a provocat peste 60 de victime, un bloc P + 3E cu magazine la parter în comuna Valea Călugărească (fără victime), o clădire P + 2E în Ploieşti (fără victime), mai multe clădiri parter, castele de apă, coşuri de fum. Au fost distruse şcoli, grădiniţe, cămine culturale, au fost evacuate mai multe blocuri de locuinţe din Ploieşti, Boldeşti, Câmpina, acestea fiind avariate semnificativ. Numeroase întreprinderi şi-au întrerupt activitatea, având avarii grave la instalaţii şi construcţii, izbucnind şi unele incendii la rafinăriile Brazi, Teleajen, Vega. S-a întrerupt furnizarea de energie electrică din cauza scoaterii din uz a staţiilor de transformare; s-a întrerupt alimentarea cu apă potabilă şi gaze naturale. Pentru mai multe informaţii, recomand volumul „ Cutremure în judeţul Prahova ” apărut în anul 2010, având ca autor pe dr. Ing. Aurel Nestor. Normativele privind proiectarea antiseismică au continuat cu P.100/81; P.100/92; P 100-1/2006 și P 100-1/ 2013, cu modificări privind mai multe aspecte referitoare la proiectare, inclusiv creșterea coeficienților de siguranță. Trebuie amintit și faptul că fost elaborat P 100-3/2008: Cod de proiectare seismică, prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, acum înlocuit de P 100-3/2019.
Concepția de proiectare, alcătuirea și modul de calcul al construcțiilor (indiferent de destinația acestora) rămân fără sens, dacă nu se asigură o execuție de calitate! Asigurarea calității proiectării și execuției construcțiilor garantează viața oamenilor care locuiesc și își desfășoară activitatea, în cazul declanșării unui cutremur de mare intensitate!
– S-a vorbit în ultimele zile și despre urmărirea în timp a construcțiilor. Puține imobile au cărți tehnice în care să fie menționate intervențiile asupra clădirilor. În multe dintre apartamentele de bloc s-au făcut modificări masive, care ar putea avea implicații majore asupra construcțiilor. Ce le recomandați proprietarilor/ asociațiilor de proprietari în acest caz?
– Cartea Tehnică reprezintă istoricul unei construcții, indiferent de destinația acesteia (locuințe, spitale, școli, clădiri administrative, construcții industriale, construcții agrozootehnice, poduri rutiere și de cale ferată, baraje etc.) și cuprinde mai multe capitole: proiectarea, autorizarea, execuția și recepția, și urmărirea comportării în timp (exploatare, întreținere etc.). După efectuarea recepției la terminarea lucrărilor, Cartea Construcției intră în posesia beneficiarilor/utilizatorilor, persoane fizice sau juridice.
Proprietarul/utilizatorul va asigura activitatea de urmărire a comportării construcţiei în timpul exploatării şi a intervenţiilor asupra acesteia. Urmărirea comportării construcţiei în exploatare şi intervenţiile în timp asupra acesteia se realizează direct, fie de proprietar sau administrator/utilizator, fie de persoane împuternicite de aceştia, care vor avea calitatea de responsabil cu urmărirea comportării în timp a construcţiei. Cartea tehnică a construcţiei se păstrează pe toată durata de existenţă a obiectivului până la demolare; după demolare, proprietarul predă exemplarul complet la arhiva unităţilor administrativ-teritoriale, pentru păstrare. Înainte de predarea cărţii tehnice a construcţiei, aceasta va fi completată cu modul de desfăşurare a acţiunii de postutilizare, pe baza instrucţiunilor elaborate de proiectant. La schimbarea proprietarului, cartea tehnică a construcţiei va fi predată noului proprietar, care va avea obligaţia păstrării şi completării acesteia, consemnând faptul în procesul verbal de predare-primire şi în jurnalul evenimentelor. Toate aceste recomandări sunt în conformitate cu Hotărârea nr. 343/2017 pentru modificarea H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de Recepţie a lucrărilor de construcţii si instalaţii aferente acestora.
Având în vedere cele expuse mai sus, recomand proprietarilor/utilizatorilor să nu ignore urmărirea comportării în timp a construcţiei, să completeze Jurnalul Evenimentelor cu intervenţiile survenite de-a lungul timpului, acesta reprezentând un document important în cazul evenimentelor excepţionale (cutremur, explozii, alunecări de teren, inundaţii etc.) care ajută specialiştii în luarea unor decizii, cum ar fi consolidarea sau dezafectarea/demolarea construcţiei respective!
– Avem planurile urbanistice ale localităților și hărțile de hazard (unul dintre acestea fiind și cutremurul). Ce riscuri apar dacă regulamentele de urbanism nu sunt respectate?
– Certificatul de Urbanism, cu avizele și acordurile aferente, inclusiv Autorizația de Construire, impune respectarea prevederilor aferente planurilor urbanistice! Construcțiile care nu respectă aceste planuri urbanistice nu dețin Autorizații de Construire! În acest caz, autoritățile publice trebuie să intervină, aplicând legislația aflată în vigoare.
– Ce semne ar trebui să ne dea de gândit și să cerem o expertiză a locuințelor noastre, pentru a ne asigura că structura casei/ a blocului rezistă la un seism mai puternic?
– Protecția antiseismică a construcțiilor reprezintă o acțiune de interes național, prioritățile în domeniul reducerii riscului seismic constituindu-le: clădirile de locuit înalte cu structura de rezistență din beton armat sau din zidărie de cărămidă construite înainte de anul 1940; clădiri înalte construite înainte de anul 1977 cu spații comerciale la parter sau la alte niveluri; clădiri cu funcțiuni speciale, a căror integritate pe durata unui cutremur este vitală pentru protecția civilă.
Decizia privind încadrarea în Clasa de Risc Seismic și tipul intervenției pentru clădirea analizată pot fi: reparație, consolidare sau demolare. Sunt cazuri în care consolidările clădirilor existente afectate de cutremure puternice conduc la operații costisitoare, greu de efectuat, generând costuri destul de mari, fără a avea certitudinea că lucrările executate vor conduce la o comportare corespunzătoare la un viitor cutremur puternic, optându-se pentru demolarea acestora. Pe amplasamentele respective pot fi construite cu costuri acceptabile clădiri noi conform codurilor și normativelor tehnice aflate în vigoare.
Proprietarii (persoane fizice/autorități publice locale sau centrale) clădirilor încadrate în clasele de risc seismic I și II trebuie să conștientizeze expunerea în cazul declanșării unui cutremur puternic, aceștia fiind cei în măsură să aplice soluțiile specificate în Rapoartele de Expertiză Tehnică.
În concluzie, precizez faptul că Ingineria Seismică are ca scop esențial să asigure realizarea unor construcții care, pe durata cutremurelor puternice, să evite pierderile de vieți omenești și distrugerile de bunuri materiale.