Nicoleta Dumitrescu

Cu cât sunt tot mai puține zilele rămase din acest an, cu atât se întrec și politicienii, mai ales cei de la putere, să grăbească finalizarea și aprobarea urgențelor, deși, mai mult decât oricând, e clar că taberele pică greu la pace. Pe primul loc este bugetul pe anul 2023, dar sub semnul priorității sunt, după ce s-au lămurit cu cât să crească punctul de pensie, și majorările salariale, pe lângă adăugirile la salariul minim pe economie, pe șest, dorindu-și indemnizații mărite inclusiv demnitarii.
Problema este însă că, având în vedere faptul că totul este făcut pe repede înainte, propunerile ce vizează mai ales majorările salariale nu au la bază, ca de fiecare dată, realitatea vremurilor de astăzi, dovadă că inclusiv reprezentanții sindicatelor susțin că ”jongleriile fiscale” propuse de Guvern adâncesc inechitățile dintre cetățeni, aceștia acuzând guvernanții de superficialitate șocantă, de măsuri ad-hoc și populiste, după interes politic de moment.
Cum la orizontul partidelor care sunt acum la guvernare sunt alegerile din 2024, an în care s-au concentrat, ca niciodată, toate scrutinele electorale, era firesc ca, pe hârtie, să nu se mai țină cont de niciun fel de reguli când vine vorba mai ales de majorări de venituri, chit că Europa se pregătește tot mai mult de recesiune.
Cum, însă, la politicienii români s-a mers pe principiul ”După noi, potopul!”, este evident că nici acum nu se pune problema ce se va întâmpla peste doi-trei ani, având în vedere cât contează prezentul. Or, în prezent contează ce se dă, mult mai important fiind chiar de la cine a venit propunerea să se dea și ce să se dea.
Potrivit statisticilor, anul trecut, o treime din populația țării trăia la limită – deși termenii științifici ”condiții de deprivare materială și socială” dezvăluie și mai mult adevărata realitate a nivelului de trai al românului simplu – neavând acces la bani pentru un trai decent. Mai mult ca sigur, însă, la finalul acestui an , aflat atât de aproape, numărul acestei categorii de persoane va fi mult mai mare, având în vedere că absolut toate prețurile au explodat. În aceste condiții, politicienilor le este și mai ușor să jongleze cu promisiuni, mai ales de ordin fiscal, ușurința cu care fac calcule și pun cifrele pe hârtie venind și ca urmare a faptului că ei, cel puțin în vremurile de astăzi, nu s-au pus niciodată în postura de a trăi într-o lună cu banii numărați.
Cum toate prețurile, mai ales la produsele de bază, se majorează de la o zi la alta, sindicaliștii, în nemulțumirea lor generală legată de modul în care guvernanții tratează subiectul salarizării, susțin că a trăi decent are drept corespondent salariul mediu pe economie, în timp ce subzistența este raportată la salariul minim pe economie. Însă, politicienii nu au timp de analize profunde, mai ales când vine vorba despre coșul minim de consum al românului. Și-apoi, românii au fost mereu răbdători, aceștia fiind învățați cu greul, greu care, de altfel, i-a și călit! În aceste condiții, aproape că nici nu mai contează faptul că salariul minim este determinat după bunul plac al politicienilor. În anii electorali contează, însă, că datorită lor, al acestor politicieni, românii au un leu-doi în plus!