Luiza Rădulescu Pintilie

 

„Două ţări mâna şi–au dat, sub cer binecuvântat” spun, în cântec, două artiste – soprana   albaneză Arlinda Morava (care are colaborări cu cele mai importante instituții de cultură din România) şi  prahoveanca interpretă de muzică  populară Cristina Stănescu (profesoară de canto popular la Palatul Copiilor din Ploiești) şi, cu siguranţă, emoţia şi vibraţia interpretării şi a trăirii lor devin cu atât mai înălţătoare şi mai impresionante cu cât lansarea oficială a  melodiei şi a videoclipului „Ţara mea, mamă curată” a avut loc  într-un moment cu totul special: sărbătorirea  zilelor naţionale ale Albaniei şi României – marcate atât de aproape una de cealaltă,  pe 28 noiembrie şi, respectiv, pe 1 Decembrie – patriile „rădăcinilor”, ale apartenenţei şi ale simţirii de inimă şi de conştiinţă ale celor două interprete. Un proiect artistic care continuă o veche şi statornică istorie  a legăturilor între cele două ţări  şi care îşi adaugă şi   căldura apropierii între cele două artiste, foste colege la Colegiul Naţional de Arte  „Dinu Lipatti” din Bucureşti, după ce, în 1997, plecată  la 15 ani din ţara sa, care traversa o perioadă dificilă, Arlinda Morava  urma studii muzicale în capitala României, continuate apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, desăvârşite printr-un master urmat în Elveţia şi  transpuse azi în fiecare dintre apariţiile sale scenice şi proiectele muzicale cărora le dă viaţă după reîntoarcerea în România şi deopotrivă în calitate de ataşat cultural al Ambasadei Albaniei la Bucureşti. Reîntâlnirea peste  ani între cele două colege de  şcoală, dar şi de   vocaţie  artistică şi bucurie a  exprimării prin  muzică, are de-acum şi ritmul unui cântec  care, prin fiecare vers şi prin fiecare acord melodic, devine un fel de punte de legătură între istoriile, între  culturile, între oamenii celor  două ţări, armonizând în acelaşi timp virtuţile interpretative ale celor două artiste care, deşi provenite din două zone  muzicale diferite – canto şi folclor – reuşesc să găsească notele comune ale  iubirii de neam şi de  ţară, ale demnităţii şi respectului reciproc, dar şi ale apropierii  şi ale solidarităţii: „Două ţări mâna şi-au dat, sub cer binecuvântat,/Şi prin orice încercare, au avut credinţă mare/Că vor trece împreună/Doar ţinându-se de mână/România mândră ţară, Albania surioară/Te poartă în rugăciune /Ca să-ţi fie mereu bine”.

Dincolo de emoţia şi de  mesajul cântecului, întregul proiect prin care acesta a prins viaţă  dezvăluie  semnificaţii şi mai profunde.  Fiindcă, de exemplu, sunt abordări ştiinţifice  care  susţin că începuturile istorice ale  popoarelor albanez şi român se aseamănă,  vorbind despre obârşiile lor tracice, iar documente  de arhivă menţionează că, în timpul domniei lui Mihai Viteazul , comunitatea albaneză din Ţările Române a fost atestată în Valahia, mai mult decât atât că albanezii ar fi  primit  dreptul de a locui în Prahova, în satul Călineşti, printr-un  act emis de domnitorul Simion Movilă.  Iar mărturiile legate de vechile legături între cele două popoare sunt încă şi mai multe. Nicolae Iorga  spunea că, din punct de vedere al limbii şi sufletului, românii sunt mai aproape de albanezi decât de orice alt neam din lume,  de altfel, în Albania  există, încă din 1937, „Casa Iorga”, aşa cum a fost numit Institutul Român din această ţară. La rândul lor, filologii susţin că nu mai puţin de o mie de cuvinte au rădăcini comune în cele două limbi ,iar marele poet Mihai Eminescu  recita versuri din folclorul albanez. Oficial, relațiile diplomatice dintre România și Albania au fost stabilite la 15/28 decembrie 1913, la nivel de legație, la un an după proclamarea independenței Albaniei, albanezii cerând acceptul  de a prelua pentru imnul lor naţional melodia scrisă de Ciprian Porumbescu pentru cunoscutul imn „E scris pe tricolor Unire”,  o cerere care a  primit răspuns favorabil. De altfel, România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Albaniei, proclamarea acesteia  având  loc la Bucureşti, la 5 noiembrie 1912, în cadrul Marii Adunări a Coloniilor Albaneze din România, desfăşurate la Hotel Continental – loc în care deloc întâmplător  soprana Arlinda Morava a ţinut să filmeze pentru cântecul şi videoclipul dăruite ţării sale în pragul Zilei Naţionale. Şi, fiindcă fiecare cuvânt al cântecului transmite emoţie, de adăugat că şi primul Abecedar  albanez a fost tipărit tot în România, la Bucureşti, în  anul 1944. Iar filele pe care s-au scris multe dintre paginile istoriei comune sunt încă şi mai numeroase. Traduse în cântecul „Ţara mea, mamă curată”, ele devin deopotrivă imn, rugăciune şi  legământ, reînnoite atât de  înălţător  în  ceasurile sărbătorilor naţionale ale celor două ţări de cele două talentate artiste, care merită aprecieri. După statistici neoficiale, astăzi, în România, peste 10000 de români  poartă într-o parte a inimii lor şi rădăcinile albaneze. Oficial, câteva sute de albanezi trăiesc alături de români şi, cu siguranţă, cântecul acesta (care poate fi ascultat aici -https://www.youtube.com/watch?v=pEisXiGGLmI) merge către inimile lor cu toată  gloria trecutului şi cu toată deschiderea prezentului şi a viitorului.