”Dacă-ai să privești la mine într-o bună zi
Şi ai să mă întrebi, am să-ți explic.
Stau adânc în mine parcă toți oamenii,
Cum stau pietrele în mozaic”…
…sunt versurile compuse de Dinu Olărașu pentru un cântec al lui Nicu Alifantis, care reprezintă o paralelă perfectă cu cartea de suflet scrisă de profesorul Octavian Bălteanu.
Este o carte ”Amintiri din casa sufletului meu ” care leagă, într-un fel, trecerea prin viața de profesor, cronicar sportiv, om de sport, oficial al mai multor entități sportive, familist convins, cu mulți dintre ”noi, ceilalți”! Într-un fel, viața fiecăruia se compune, ca un mozaic imprevizibil, din interacțiunea cu cei apropiați, prieteni, ”neprieteni”, colaboratori, din toți oamenii cu care interacționăm, evenimentele la care participăm și pe care, într-un fel sau altul, ”le influențăm”!
Iar cartea domnului Bălteamu reprezintă un bun prilej de aducere aminte, pentru noi toți. De bucurie, pentru cei care au fost părtași, alături de domnia sa, la multe evenimente din sportul prahovean, căruia mulți dintre cei menționați (inclusiv profesorul Bălteanu) i-au dedicat mai mult timp și muncă decât propriei familii… Iar dacă mâine ar fi să poată alege, din nou, marea majoritate dintre cei care se află ”între coperți” ar alege același drum!
De nostalgie, pentru cei care au regăsit ”frânturi” din propriile vieți în paginile cărții…
De tristețe, pentru toți cei care pot conștientiza declinul sportului, societății!
”Şi toate astea nu sunt basme. Şi tot ce spun nu sunt povești.
Răspunde tu, și tu, și tu, de știi! Răspunde-mi tu cine ești.”
Felicitări, domnule PROFESOR!
