Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare celebrată anual de către Biserica Ortodoxă în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști. Originea acestei sărbători se află în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit tradiției, un orb și-ar fi recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apa acestuia. Aici orbul ar fi ajuns călăuzit de viitorul (la acea vreme) împărat al Bizanțului Leon I (457- 474) – căruia îi ceruse apă – împăratul la rândul lui călăuzit și îndemnat fiind de glasul Maicii Domnului. Ajuns mai târziu în scaunul împărătesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid (actualul edificiu datează din 1835).
În această zi, în lăcașurile de cult, după Liturghie se face sfințirea agheasmei mici, existând credința că aceia care beau această apă sunt protejați de boli și duhuri rele pentru un an și se înzdrăvenesc. De asemenea, se mai păstrează încă obiceiul preoților de a merge în această zi la izvoarele de apă pentru a le sfinți și a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor, dar și de a face stropirea caselor enoriașilor cu agheasma mică.
Izvorului Tămăduirii este considerată pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.
