Sfântul Cuvios Ștefan s-a născut la începutul secolului al VIII lea, în Constantinopol. Din copilărie a cunoscut viața și învățătura tuturor sfinților prăznuiţi în Biserica. A fost călugărit la vârstă de 16 ani. Cuviosul Ioan, văzător cu duhul, a zis la venirea Sfântului Ștefan la mănăstire: „Să te binecuvânteze pe ține Dumnezeu, fiule, și să te facă vas de alegere”. Iar părinților lui le-a zis: „Într-adevăr s-a odihnit Duhul lui Dumnezeu peste copilul acesta”.
După multe nevoințe, Sfântul Ștefan cel Nou se retrage la vârstă de 42 de ani într-o chilie atât de mică încât cei ce au văzut-o au spus că este mai degrabă un mormânt, iar nu locuința de odihnă. Din Sinaxar aflăm că „aici petrecea, vara arzându-se și iarnă înghețând; iar sub îmbrăcăminte avea trupul încins cu fiare și de la umeri până la mijloc era înconjurat cu altă cingătoare de fier pironit de amandoua părțile și pe sub brațe cu altă cingătoare de fier. Îmbrăcămintea o avea din piele și chiar sfântul culion și analavul cel purtător de cruci, asemenea și sfințită mantie a chipului monahicesc”.
Sfântul Ștefan va lupta împotriva celor ce declarau că icoană este un idol. Este perioada când împăratul Constantin Copronim (741-775) îi persecuta pe creștinii care cinsteau sfintele icoane. Așa se face că multe icoane erau arse, îngropate, sfărâmate sau lăsate în locuri de necinste.
Pentru că nu se arată credincios împăratului, este închis într-un loc unde se aflau 342 de monahi, din diverse părți. Unii cu nasurile tăiate, alții cu ochii scoși, alții având mâinile tăiate, că unii ce nu au iscalit împotriva sfintelor icoane. Potrivit Sinaxarului „unii arătau urmele bătăilor celor neasemănate pe care le luaseră de la chinuitori, răni care nu se tamaduisera încă, iar alții se arătau că nu au păr, fiind tunși de păgânii arzători de icoane, și cei mai mulți aveau cinstita barbă unsă cu smoală și arsă”.
După multe încercări de a-l face pe Sfântul Ștefan să lepede credință cea adevărată, împăratul a poruncit uciderea lui.