În veacul al XIV-lea, a trăit la Mănăstirea Râmet un monah cu viaţă îmbunătăţită, al cărui nume era Ghelasie. Credincioşii din partea locului l-au cinstit pe acesta ca sfânt din neam în neam, până în zilele noastre, iar vieţuitorii sfintei mănăstiri îi cinstesc cu veneraţie părţi din moaşte ştiind că prin rugăciuni neîncetate la Bunul Dumnezeu acestea au darul vindecării de boli şi suferinţe.
Ceea ce s-a transmis prin tradiţia locului de generaţii întregi s-a adeverit în zilele noastre când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica mănăstirii o inscripţie de mare însemnătate pentru biserica şi neamul românesc, mai ales din părţile Transilvaniei, care consemnează numele „Arhiepiscopului Ghelasie”, al zugravului Mihul de la Crişul Alb”, precum şi anul 1377. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătăţitul Ghelasie pe care poporul, în evlavia sa, îl cinsteşte ca sfânt. În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat prin bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu, în jurul mănăstirii, părţi din sfintele sale moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rândul dreptcredincioşilor veniţi la mănăstire pentru rugăciune şi închinare.