Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Mărturii elocvente ale faptului că la Slănic s-a jucat fotbal încă de la începutul secolului trecut, iar despre cele două localităţi ale oraşului au fost înregistrate de-a lungul timpului mai multe consemnări. Primul care a scris despre jocul de fotbal slănicean a fost Nicolae Iorga, în anul 1923. Într-un editorial al unui ziar apărut la Buzău, reputatul istoric a scris că – „din zona gării din Slănic – pe un teren – se vedeau 22 de nebuni care alergau după un gogon”. Un alt episod interesant a avut loc în toamna anului 1945 (august), când la unul dintre jocuri ce s-a disputat în Slănic între Clubul Atletic Minier şi echipa garnizoanei sovietice din localitate (1-1, pentru Slănic a marcat R. Mareş), au asistat aproximativ 6.000 de spectatori. Iată şi o relatare din “Valea Teleajenului” comentată îndelung de presa acelor timpuri (1936). “La Slănicul din Prahova urma să aibe loc Duminecă un match de football între echipa locală şi echipa asociaţiei culturale şi sportive din Vălenii de Munte. Sportivitatea localnicilor însă s’a dovedit cu totul inexistentă. Echipa din Vălenii de Munte a fost permanent huiduită, lovită cu pietre şi maltratată de un grup de ‘’sportivi’’ slăniceni. Partea tristă a fost complicitatea jucătorilor cu galeria respectivă. Curând s’au ivit cuţitele şi ciomegele, iar echipa din Vălenii de Munte abia a scăpat cu fuga. Fără intervenţia domnului Ştefan Niculescu, ajutor de primar al Slănicului – un om cu o ţinută civilizată – echipa vizitatoare urma să fie trecută prin foc şi sabie”. Prima apariţie „oficială” a minerilor este datată din vara anului 1948, când s-a afiliat la „Sectorul de Sud” – Judeţeana Prahova şi sub numele de Clubul Atletic Minierul Slănic au participat la întrecerile din cadrul Campionatului Districtual Ploieşti, făcând parte din Categoria a III-a. Culorile tradiţionale ale echipei fiind: alb-albastru, iar stadionul „Bagdat-Schina” din Prăjani, unde îşi dispută jocurile de acasă are o capacitate 1.000 locuri. Primul joc al echipei proaspăt afiliate s-a disputat contra echipei de juniori de la U.M. Concordia Ploieşti, în faţa căreia a pierdut cu 3-0. Dar iată prima formaţie aliniată de Minierul, publicată în ziarul „Presa” din 7 septembrie 1948: Isar I – Gheorghe, Coman, Gruianu, Ionescu, Isar II, Chiru, Rusu, Paraschiv, Sibianu şi Gaby Ştefănescu. Primul joc din cadrul Campionatului Districtual l-a susţinut duminică, 12 septembrie 1948: S.A.P. Urlaţi – C.A. Minierul Slănic 1-1. După doi ani, în toamna anului 1950, a fost promovată în Categoria a II-a valorică, iar din primăvara lui 1951, a purtat numele Spartac Slănic. În 1955, Flacăra (după noul nume) a câştigat primul său trofeu, a fost campioana raionului Teleajen şi după ce au învins în finala pentru „titlu” Recolta Drajna de Jos, a „bifat” şi prima participare la barajul pentru promovare în „Regiune”. În anii 1956 şi 1957 s-a numit Energia şi a avut preşedinte pe doctorul chirurg Mihai Popescu. Din primăvara anului 1958 s-a numit Olimpia şi a fuzionat (vara lui 1958) cu Recolta Prăjani (înfiinţată 1951 şi a mai purtat numele de Flamura roşie, Căminul Cultural şi Colectivul Sportiv). S-au reînfiinţat în vara lui 1959 şi a participat la Campionatul Raional – Teleajen sub numele de Salina Slănic.
A cucerit un nou „titlu” de campioană a raionului Teleajen (1960) şi a pătruns, după susţinerea unui baraj, pentru prima dată între echipele de „elită” ale regiunii Ploieşti. După restructurarea sistemului de organizare al fotbalului regional, echipa a fost retrogradată în Categoria a II-a inter-raională, eşalon în care Olimpia (după noul nume purtat) a evoluat până la desfiinţarea acestui eşalon valoric (1963). În această perioadă din lotul echipei au făcut parte: Vasile Munteanu – Constantin Meşteru, Mihai Niţă (Nuş), Marin Chiru, Sile Popa, Mituş Roşu, Constantin Bonciu, Ion Iordache, Gheorghe Iancu, Petre Săvulescu (Neamţu), Gheorghe Niţă, Ştefan Şperlea, Ion (Neluţă) Oprina, Gheorghe Guvă, Mircea Măgirescu, Nicu Iancu. Antrenor Mitică Cosma (Jaga). Preşedinte Victor Popescu. La revenirea în raion, a cucerit un nou „titlu” (1965) în faţa „eternei rivale” Avântul Măneciu. După un sezon în „Regiune” (1965/66), îşi schimbă numele în Minerul şi a participat în continuare la Campionatul Raional – Teleajen. În vara lui 1967, înaintea jocurilor de baraj, Minerul Slănic şi Viitorul Prăjani (reînfiinţată în 1959 sub numele de Voinţa, campioni ai raionului Teleajen în anul 1962 şi de două ori au pierdut finala) au fuzionat formând Viitorul Slănic, nume sub care a repromovat (după disputarea unui baraj) în Campionatul Regional – Ploieşti. Din lotul de jucători care au obţinut promovarea au făcut parte: Tănase Tudoroiu, Nicolae Haină I, Leon Manole, Stelian Borcea, Ovidiu Haină II, Nicolae Iancu, Nicolae Mocanu, Ion Mînzicu, Constantin (Titi) Bonciu, Petre Costescu, Constantin Mocanu, Ion Plăiaşu şi Ion Bonciu. În 1971, Viitorul Slănic după cucerirea titlului de campioană judeţeană a promovat în campionatul republican, Divizia C, fără baraj, ca urmare a creşterii numărului de echipe din acest eşalon. Preşedintele secţiei Fotbal: Ion C. Alioante, iar din lotul de jucători care au realizat cea mai bună performanţă a echipei din Slănic, au făcut parte: Tănase Tudoroiu, Ştefan Mocirlă, Petre Costescu, Stelian Borcea, Ion Stroelescu, Nicolae Haină, Ion Borcea, Ovidiu Haină, Nicolae Teodorescu, Constantin Mocanu, Emilian Huza, Eugen Bocăneanu, Ion Mocanu, Ion Căţel, Nicolae Corbu, Eugen Marinescu, Adrian Tudoroiu, Liviu State, Vasile Pasăre, Ion Aurel Stanciu, Florea. Antrenorul echipei fiind Ferdinand Pzepolschi. După numai un singur sezon în Divizia C (1971/72), a retrogradat în Campionatul Judeţean – Prahova şi în 1976 Viitorul a retrogradat în Categoria a II-a – valorică. În perioada 1975/78 la Slănic a fost înfiinţată a doua echipă a oraşului, Minerul Slănic – (F.C. Ajax Satu Nou) şi a evoluat în campionatul teritorial al centrului Vălenii de Munte, seria Slănic, având următorul lot de jucători: Ion Bratu, Constantin Mirică, Ionel Spoici – Marcel Dulce, Constantin Bizineche, Mircea Gîrbovschi, Eugen Bocăneanu, Nicolae Bizineche, Petre Epure, Simion Anghelache, Constantin Băican, Simion Şperlea, Marian Stuparu, Constantin Lazăr, Constantin Florea. Antrenor Ion (Neluţă) Oprina. În 1976 a fost înfiinţată a treia echipă ce a reprezentat Slănicul în campionatul teritorial al centrului Vălenii de Munte, seria Slănic, Voinţa Slănic (F.C. Budui). O ediţie de campionat (1977/78) a purtat numele de Juventus Slănic şi a beneficiat de următorul lot de jucători: Gh. Himcu, Tănase Tudoroiu, Iulian Ninel Geangu – Florian Stama (Lali), Ion Linţoiu, Ştefan Damian, Nicolae Mocanu (Teu), Nicolae Stoica, Ion Avram, Toma Tudoroiu, Constantin (Titi) Bonciu, Ion Stama, Alexandru Alionte, Nicolae Mocanu, Nicolae Linţoiu (Şoi), Gh. Mocanu, Constantin Mocanu, Tudor (Tomel) Bădulescu, Nicolae Corbu, Pavel Ionescu, Ştefan Cojocaru, Ştefan Gilia. Antrenor Aurel (Nelu) Bonciu (Lelea).
(va urma)
