Bolile autoimune reprezintă unul dintre marile mistere ale medicinei, care afectează vieţile a milioane de oameni. De ce sistemul imunitar al femeilor se confruntă mai des cu ele, decât cel al bărbaţilor? De ce de două ori mai multe femei decât bărbaţi dezvolta boli autoimune, cum ar fi lupusul?
O parte din răspuns poate fi în piele. Noi dovezi indică rolul-cheie al unui comutator molecular, numit VGLL3. Acum trei ani, o echipă de cercetători de la Universitatea Michigan a arătat că femeile au mai mult VGLL3 în celulele lor, de la nivelul pielii, decât bărbaţii, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Acum, făcând experimente pe şoareci, specialiştii au descoperit că prea mult VGLL3 în celulele pielii determină sistemul imunitar să se atace singur. În mod surprinzător, acest răspuns se extinde mai departe de piele şi atacă şi organele interne.
Echipa descrie modul în care VGLL3 pare să influenţeze o serie de evenimente la nivelul pielii, care declanşează funcţionarea sistemului imunitar, chiar şi atunci când nu există ameninţări împotriva acestuia.
”VGLL3 pare să regleze genele de răspuns imun implicate în bolile autoimune, care sunt mai frecvente la femei, dar care nu par a fi reglementate de hormonii sexuali. Acum, am arătat că supra-exprimarea VGLL3 în pielea şoarecilor provoacă simptome izbitor de similare cu lupusul, cum ar fi erupţii cutanate şi leziuni renale”, explică Johann Gudjonsson, profesor de dermatologie. Când VGLL3 se găseşte în cantităţi prea mari în celulele pielii, schimbă nivelurile de expresie ale unui număr mare de gene importante pentru sistemul imunitar. Exprimarea multora dintre aceste gene este modificată în bolile autoimune, cum ar fi lupusul. Modificările expresiei genelor, cauzate de excesul de VGLL3, au cauzat un dezastru la şoareci. Pielea lor a devenit foarte uscată, inflamată şi sensibilă, iar celulele imune au fost excesive, astfel că au umplut pielea şi ganglionii limfatici. Şoarecii produc, de asemenea, anticorpi care să lupte cu propriile ţesuturi, inclusiv acelaşi tip de anticorpi care pot distruge rinichii pacienţilor cu lupus.
Cercetătorii încă nu ştiu de ce celulele pielii femeilor au niveluri mai ridicate de VGLL3. Este posibil ca femeile să fi dezvoltat sisteme imunitare mai puternice pentru a lupta împotriva infecţiilor, dar cu costul unui risc crescut de boli autoimune dacă organismul se înşeală în privinţa invadatorului. Aceştia nu ştiu nici ce declanşează activitatea suplimentară VGLL3. Multe dintre tratamentele curente pentru lupus, cum ar fi steroizii, au efecte secundare neplăcute, de la creşterea riscului infecţiei, până la cancer. Lupusul afectează 1,5 milioane de americani şi poate provoca simptome care scad rezistenţa organismului, iar tratamentul pe bază de steroizi îi face pe pacienţi mult mai vulnerabili la infecţii şi la cancer.
