Giorgiana Radu
Referendumul pentru redefinirea familiei, inutil și costisitor, a ajuns preocuparea primordială a multora dintre politicieni. Pare că totul merge strună în România, iar tot ceea ce îi mai lipsea pentru a nu deraia era acest referendum prin care se va stabili că familia este alcătuită din femeie plus bărbat și nu din două persoane de același sex, care oricum la noi în ţară nu are temei legal. Mizând pe faptul că românul se lasă ușor „dus de nas”, ei, politicienii interesaţi, aruncă această perdea de fum pentru a distrage atenţia de la lucrurile cu adevărat grave ale societăţii. Sunt atâtea domenii slab finanţate încât suma uriașă cheltuită pe acest referendum mi se pare o iresponabilitate crasă a guvernanţilor, în frunte cu dirijorul Liviu Dragnea.
Dacă tot nu pot dormi, preocupaţi fiind de binele ţării, de ce nu au organizat un referendum privind sistemul naţional de Sănătate? De ce nu-i întreabă pe români ce părere au despre sistemul medical românesc sau cum se simt ca pacienţi în spitalele din România? Cât de bine sunt trataţi și respectaţi?
Le-aș sugera celor care ne conduc și care spun în faţa microfoanelor cât de multe s-au îmbunătăţit în ultimii ani să meargă în spitale, deghizaţi în oameni de rând, fără recomandări și fără plicul cu bani, și apoi să-și laude buna gospodărire. Teamă mi-e că, la cât sunt de ahtiaţi după funcţii și putere, izbirea de realitatea dureroasă nu le va clătina simţul responsabilităţii!
Sigur că nu trebuie generalizat, că sunt și spitale unde pacienţii sunt bine îngrijiţi, iar medicii sunt oameni care respectă jurământul lui Hipocrate dar aceste situaţii sunt rare. O doamnă respectabilă din București, care, din păcate, s-a confruntat cu sistemul medical în ultimii ani, în formele diverse ale lui, mi-a mărturisit cu dezamăgire că „nu iubește medicii deloc”, apăsând dureros pe acel „deloc”. Am auzit în câteva rânduri medici cu experienţă că le este teamă de a ajunge în postura de pacienţi ai colegilor de breaslă. Ce putem înţelege din aceste realităţi? Cum poate fi explicat faptul că o tânără însărcinată este trimisă la un spital din Capitală pentru o analiză care a costat-o 1.500 de lei (prezentând adeverinţă de salariat, că altfel preţul era dublu), ea având salariul minim pe economie? Răspunsul rămâne atârnat în… neant. Fiecare dintre noi ajunge, la un moment dat, pacient. Important este să avem norocul să ajungem pe mâna cui trebuie, altfel…
Așadar, doamnelor și domnilor guvernanţi, pe când un referendum pe tema sănătăţii? Că prezintă adesea relaţii ”nepotrivite” cu viaţa noastră, aș zice că ne supune unor ”perversiuni financiare” greu de suportat. Faceţi un referendum pe durerile reale ale naţiei, nu unul fabricat, în care să ne dăm părerea despre nimic, pe bani mulţi.
