Astăzi, calendarul ortodox pomeneşte pe Sfântul Teotim, episcopul Tomisului, numit şi Teotim I, “scitul“ sau “filosoful“. Acest sfânt daco-roman, originar din Dacia Pontica, a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi la începutul celui următor, păstorind cetatea de la Marea Neagră, în jurul anilor 380 – 395. Sfântul Teotim poseda şi practica acea „monastică philosophia”. Dar, el nu a fost numai educat în filosofia monahală, care presupunea a iubi şi a practica înţelepciunea trăirii monahale, adică „asceza”, ci şi în cultura şi filosofia greacă. Un alt scriitor creştin, Socrate, spunea despre Sfântul Teotim că „era cunoscut de toţi – împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi barbari – pentru evlavia şi corectitudinea vieţii sale”. Invocarea numelui Sfântului Teotim al Tomisului – la lucrările Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credinţe, constituie însă pentru noi, romanii, o mărturie de mare preţ privind izvoarele ortodoxiei româneşti în creştinismul daco-roman.
