V. Stoica
Denunțurile făcute de persoane “binevoitoare” la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești par să fie, încetul cu încetul, demontate de către judecători. Cel mai recent exemplu este al unui fost judecător de la Curtea de Apel Ploiești, care a fost acuzat de procurorii “unității de elită” a DNA – în decembrie 2015 – că ar fi pretins și primit inclusiv… o raclă de la o persoană (denunțătorul în cauză), faptă din anul… 2008!
Magistrații de la Curtea de Apel Ploiești, instanța de fond care a judecat acest dosar, au decis, săptămâna trecută, să îl achite pe fostul judecător Ștefan Fieraru, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, de care fusese acuzat de procurorii anticorupție de la Ploiești, dispunând și ridicarea sechestrului asigurător care fusese instituit de procurori în această cauză. Soluția dată de magistrații de la Curtea de Apel Ploiești nu este definitivă, ea fiind deja atacată cu apel de către DNA.
În 22 decembrie 2015, printr-un comunicat de presă, DNA anunța că Serviciul Teritorial Ploiești a dispus trimiterea în judecată a lui Ștefan Fieraru, în stare de libertate, „la data faptelor judecător la Curtea de Apel Ploiești, în prezent avocat în cadrul Baroului Prahova, în sarcina căruia s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență”. Ce reținuseră procurorii anticorupție de la Ploiești în sarcina acestuia? „În cursul anului 2008, inculpatul Fieraru Ștefan, în calitate de judecător la Curtea de Apel Ploiești, a pretins și primit de la o persoană (denunțător în cauză), foloase materiale, constând în contravaloarea materialelor de construcție și manopera unor lucrări efectuate la două imobile deținute de magistrat și familia acestuia în municipiul Ploiești, precum și contravaloarea unei racle edificate în incinta unui cimitir din municipiul Ploiești, toate în valoare de 231.443 lei. În schimbul acestor foloase, inculpatul a promis denunțătorului că își va exercita influența pe lângă judecătorii din cadrul Tribunalului Prahova care aveau spre soluționare o cauză penală în care denunțătorul avea calitatea de inculpat, în scopul adoptării unei soluții favorabile acestuia din urmă”.
