N. D.

În vederea efectuării activităţii de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate, agenţii de ocupare a forţei de muncă încheie, în formă scrisă, cu cetăţenii români care solicită să lucreze în străinătate contracte de mediere, care vor cuprinde cel puţin elementele şi clauzele prevăzute în HG 384/2001. Conform unui articol din acest act normativ, pentru efectuarea activităţilor de mediere, agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate pot percepe un tarif de mediere care să acopere costurile acestora. Precizările au venit din partea conducerii Inspectoratului Teritorial de Muncă Prahova, la solicitarea ziarului Prahova, de a informa dacă firmele de plasare a forţei de muncă în străinătate, care funcţionează în temeiul Legii 156/2000, au voie să perceapă taxe, de orice fel, de la solicitanţii de locuri de muncă. “Dacă tarifele pentru prestarea serviciilor de mediere sunt încasate de la angajatorii străini, agenţii de ocupare a forţei de muncă nu pot pretinde plata serviciilor de mediere şi de la solicitanţii de locuri de muncă în străinătate. Totodată, agenţii de ocupare a forţei de muncă vor restitui, parţial sau total, tariful serviciilor de mediere încasat de la solicitanţi, dacă nu reuşesc să le ofere locuri de muncă în termenul stabilit prin contractele de mediere sau dacă, înainte de expirarea duratei contractului de mediere, beneficiarul acestui contract renunţă la mediere. Agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate nu au dreptul de a percepe în afara tarifului prevăzut la articolul 7 aliniatul 3 din HG 384/2001 comisioane şi nu vor pretinde garanţii de la persoanele mediate, respectiv de la cele angajate în străinătate cu contract individual de muncă. În condiţiile în care agenţii de plasare a forţei de muncă percep fără temei astfel de taxe/comisioane/tarife, solicitanţii serviciilor de mediere se pot adresa instanţelor de judecată pentru restituirea acestora”, a mai subliniat conducerea ITM Prahova. De la instituţia menţionată ni s-a mai făcut precizarea că, pe teritoriul României, pot desfăşura activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate societăţile comerciale care au ca activitate principală “Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă”, societăţi denumite agenţi de ocupare a forţei de muncă. În conformitate cu prevederile legale, activităţile de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate constau, în principal, în: constituirea unei bănci de date privind solicitanţii de locuri de muncă şi ofertele de locuri de muncă în străinătate; identificarea locurilor de muncă oferite de angajatori, persoane juridice sau persoane fizice din străinătate, ori de parteneri de mediere străini; publicarea de locuri de muncă şi a condiţiilor de ocupare a acestora; preselecţia sau, după caz, selecţia candidaţilor, corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile şi interesele acestora; întreprinderea demersurilor pentru angajarea persoanelor selectate pe locurile de muncă oferite. “În ceea ce priveşte sancţiunile prevăzute de Legea 156/2000, inspectorii de muncă pot aplica sancţiuni cuprinse între 1000 – 1.500 de lei, în condiţiile în care se constată că: au fost efectuate activităţi de mediere de către persoanele juridice sau persoanele fizice care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege pentru prestarea acestor servicii sau nu deţineau oferte ferme de locuri de muncă sau nu erau acreditate de către Ministerul Muncii pentru prestarea acestui tip de activitate; au fost efectuate de către agenţii de ocupare a forţei de muncă activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate fără a întocmi în scris contracte care să conţină oferte ferme de locuri de muncă sau dacă în cadrul acestora nu sunt inserate elementele cu caracter minimal stabilite de lege”, au mai precizat cei de la ITM Prahova.