Lucian Avramescu
Miting sindical cu mulți fluturași, baloane colorate viu, vuvuzele care scot sunete amuzante. Piața Victoriei arată ca la ziua americanilor. Lipsesc majoretele care se uită pesemne de după perdelele Guvernului, chicotind de plăcere, gâdilate vizual de serbarea câmpenească de pe asfalt. Zi de miercuri, în Capitala protestatară a României. Cartelul Alfa a promis un miting de 10 000 de voci care vor dărâma pereții Palatului Victoria cu amărăciunile strigate din străfundul bojocilor. Netrebnicilor, ne-ați luat ce ne-ați dat, cu o mână ne-ați dat un bacșiș, cu două ne-ați buzunărit de tot. Aș! Lumea, obosită, adusă cu mulții bani ai sindicatului de departe, cu autocarele, stă cu niște pancarte belicoase în mâini și moțăie. Unii râd, pe grupuri mici, unde se spun, pesemne, bancuri. Bancuri cu ce? Cu Guvernul, cu Tudose, cu Dragnea, cu…N-am știință, dar pare un râs de terasă, la o bere, unde se spun bancuri deocheate. Ce-i aduce pe acești oameni aici? Nemulțumirea, a anunțat domnul Hossu. Nu se mai poate, zice el. Ce nu se mai poate? Multe nu se mai pot, așa că au pus de un miting, fiindcă sindicatele au cam dispărut, iar milionarii din vârful lor nu-și mai justifică poziția, prezența la televizor, birourile, limuzinele, participarea la reuniunile sindicale mondiale pe plajele însorite ale lumii unde se dezbat încruntările clasei muncitoare. Clasa muncitoare nu poate merge toată acolo, că avioanele-s neîncăpătoare. În ele încap doar liderii sindicali, cum ar fi domnul Hossu, născut lider protestatar care-și termină toate protestele cu așezarea la masa dialogului. Se face o comisie mixtă, guverno-sindicală și se pune de-o conversație polemică. Polemica urcă dacă-s de față televiziunile, apoi se stinge în colocvial și cafeluță. Întâlnirile sunt programate ațos, zilnice și lungi. Apoi se fac săptămânal, lunar sau trimestrial. Domnul Hossu domină mereu prin discursul lung, sacadat, transpirat. El transpiră mereu pentru cei mulți, că așa fac liderii sindicali care nu mai suportă nedreptățirea oilor lor și luptă până se lipește cămeșa de ei. Șeful Alfa fiind o persoană abundentă, are pe ce se lipi. Domnul Hossu e mare, ca un luptător din ringurile alea japoneze, în care se bat niște burți pe sub care e petrecut un fular. Sindicalistul nostru e însă îmbrăcat muncitorește și luptă cu gura. Cartelul Alfa a suportat în timp măriri, a acumulat alte forțe nemulțumite, și-a schimbat niște culori protestatare. Nu poți protesta mereu scoțând pe geam batista albă a păcii. A schimbat câte ceva, s-a modernizat în protest. De pildă vuvuzeaua nu era. Acum e. Doar domnul Hossu a rămas același. Furios, dedicat, candelă și far al dreptății pe pământ. Unii, răuvoitori, spun că e un mare specialist al blaturilor cu guvernele, indiferent de culoare politică. Să vezi, zice dascălul meu din sat, pensionar, că și mitingul ăsta care a adunat, ca de obicei, doar juma din mitingiștii anunțați la început, se termină în coadă de pește. Ăsta ajunge curând ministru, ca Mitrea. Îl pune Dragnea ministru peste sindicate. Îl ții minte pe Ciorbea? Și ăla protesta la masa dialogului cu puterea până după miezul nopții, având o frază mai tărăgănată. O începea la prânz, cu subiectul, și o termina după cină, când era rostit predicatul din prima propoziție. Azi e Avocatul Poporului. Care popor? Ăla din stradă. Negăsindu-l, îl reprezintă pe domnul Dragnea, care și el, de la paşopt luptând neicusorule, tot cu poporul e! Ești rău, zic! Domnul Hossu va da jos guvernul ca un bivol care se repede într-un perete. Să vezi cum mătură pe jos și pe sus cu ăștia! Mătură pe dracu!- se arată sceptic dascălul pensionar.
O reporteriță intervievează un ardelean, venit cu autocarul sindical de la Cluj. ”No, zice omul, ardelenit până-n ultimul diftong, suntem noi niște cârpe? Ei? Apoi, da. Venim aci ca proștii. Eu mi-s de la Cluj, da om bătut drumul dejaba”. ”Să ne lase sporurile cum au fost”, zice o bucureșteancă resemnată în protest. Se aud, ca un stol de sunete țâșnind la comandă, vuvuzelele. Piața Victoriei este o feerie și un concert. Apoi apare între protestatari domnul Tudose. Curajos. Dacă-l sfârtecă, Dumnezeule, nemulțumiții?! O televiziune anunțase că premierul tremură în birou și cere dialog. Puteai să ți-l imaginezi cu pantalonii uzi. Dialog a cerut și Hossu, că doar n-a venit să dea jos guvernul cu parul. Cu parul vorbei, poate. Cei doi cuvântează cuminte, așezat, ca doi parteneri, unul lângă altul. Nemulțumiții s-au cumințit și ei. Vuvuzelele tac și ascultă. Guvernul, prin vocea autorizată de domnul Dragnea a domnului Tudose, zice că va rămâne cum a zis. Adică, dările la stat ale angajatorului trec la angajat. Să și le plătească singur. Păi, să-mi iei, zisese ardeleanul din Cluj, ”dăuășcinci la sută din șaişpe milioane ai mei” (bani vechi – n.n.)! Cârpe suntem? Proștii lor? Da, asta suntem, „că om venit aci dejaba!”.
Mitingul s-a terminat. Autocarele duc îndărăt sindicaliștii. Liderii, așteptați de șoferii limuzinelor de lux, au intrat pentru o răcoreală de prim dialog cu puterea. Hossu așa o ține de 27 de ani. E timpul să se recicleze în ministru, iar dacă-l promovează pe Ciorbea în locul doamnei Shhaideh, să-l pună Avocat al Poporului. Păi, n-are studii! Ei, asta-i! Ne luăm din fleacuri? Oameni suntem! Oameni?
