Leon Chirila
În anul 1977, când ţara noastră a fost cutremurată din temelii şi a înregistrat mari pierderi materiale şi de vieţi omeneşti, peste Ocean, în citadela filmului mondial, se finaliza o comedie intitulată „Adio, dar rămân cu tine”. Şi „mă leg” doar de titlul acelui film, nu şi de acţiune, pentru că ceea ce voi comenta în rândurile ce urmează se poate încadra, cred, fără a greşi, sub cuvintele titrate.
Un prim aspect care seamănă leit cu românescul „dute-n-colo, vino-ncoace” este o recentă declaraţie a actualului ambasador al Marii Britanii la Bucureşti, care, aflat la o manifestare la Alba Iulia, ne-a lămurit…buştean în privinţa viitorului ţării sale. Demnitarul declara astfel, că ţara sa trebuie să respecte votul pe care l-au dat cetăţenii în privinţa ieşirii din Uniunea Europeană, DAR (am scris intenţionat cu litere mari)…va fi, în continuare, „un
prieten pentru România şi alte ţări din UE”, considerând că „Ieşim din Uniunea Europeană, nu din instituţiile UE, nu ieşim din Europa”!?! Adică exact cum scrie în titlul acestor rânduri…
Acelaşi…tango ni-l oferă şi un alt lider european de primă mărime – este vorba despre Angela Merkel, cancelarul german – care îl „ameţea”, recent, pe şeful statului nostru, declarându-i telefonic că ne susţine, în continuare, „cu fermitate în parcursul anticorupţiei”, DAR (iarăşi dar cu D) – o întoarce doamna ca pe la noi, pe la Ploieşti, subliniind că „relaxarea în acest domeniu şi relativizarea principiilor statului de drept şi a reformelor ar fi semnale false” !?! Această opinie o putem accepta pe baza faptului că preşedintele României este de aceeaşi naţie cu cancelarul german, dar nu cumva reprezintă o ameninţare faţă de ceea ce întreprind autorităţile aflate, de câteva săptămâni, la cârma ţării? Oricum, declaraţia de„susţinere” a doamnei cancelar – pe de o parte, şi pericolul „semnalelor false” pe care ni le aruncă în ochi se încadrează perfect în acel contradictoriu adio, dar rămân cu tine!
Şi, ca să nu ne referim doar la străinii care se opintesc, de mama focului, să ne tot dea lecţii despre ce şi cum trebuie să facem şi să dregem, să spunem că şi românii noştri, românaşi de soi, „dansează” acelaşi tango leninist – un pas înainte, doi înapoi! Este vorba despre cei din noul PNL care, pe de o parte, vor organizarea alegerilor pentru conducerea partidului „de jos în sus”, mai spre mijlocul anului – este vorba despre peneliştii sadea, iar alţii – adică cei aterizaţi în PNL de la fostul PDL – vor alegeri, grăbite, de sus în jos!?! Şi uite-aşa, procedând ca în povestea lui Păcală cu „o călcătură tare, o călcătură moale”, devălmăşia penelistă o ţine în nesfârşite dispute DAR, fireşte cu D, nu rup…pisica nici în…ruptul capului, ca să ştim şi noi, vorba cetăţeanului turmentat, cu cine votăm!
Păi nu-i o adevărată comedie când constaţi atâtea situaţii care, foarte uşor, pot fi concentrate în atât de simplul „Adio, dar rămân cu tine”?
