Aceştia au trăit pe vremea împăratului Deciu şi a lui Achilin, mai-marele Răsăritului. La locul Balsatiei ce se cheamă Ieron, se aflau multe şi bogate izvoare de ape fierbinţi, în chip minunat tămăduind bolile. Mergând la acel loc pentru tămăduirea trupului său, Achilin, care cârmuia Răsăritul, a poruncit să-i aducă după dânsul de la Nicomidia pe câţi creştini erau acolo, legaţi pentru credinţa cea în Hristos. Şi, mergând Achilin în capiştea Isidei şi făcând întinatele jertfe, a poruncit sfinţilor mucenici să se închine şi să facă jertfă la idoli. Dar ei lepădându-se a face una ca aceea, a poruncit să fie daţi la moarte toţi. Şi aşa vitejii mucenici au luat cununa nevoinţei de la împăratul a toate Hristos Dumnezeu, întărindu-se cu puterea Lui, fiind la număr trei sute şaptezeci.
