Contribuţia directă a industriei lemnului la formarea PIB în România a fost relativ constantă în ultimul deceniu (variind între 1,1% şi 1,5%), potrivit unui studiu al PwC România. Din acest punct de vedere, România se situa în 2014 pe locul 9 în cadrul Uniunii Europene (1,1% comparativ cu media UE de 0,4%). Dacă se considera şi efectul indirect şi cel indus asupra economiei, industria silvică şi de prelucrare a lemnului din România contribuie cu 3,5% la PIB. România deţine a opta cea mai mare suprafaţă împădurită din UE. Astfel, la finalul lui 2015 suprafaţa forestieră naţională era de 6,86 mil. hectare, cel mai ridicat nivel de la 1929 încoace, însă suprafaţa forestieră disponibilă pentru exploatare a scăzut cu 18% faţă de 1990. Ponderea suprafeţei împădurite destinată exploatării în suprafaţa totală împădurita a fost de 67% în 2015 (în scădere de la 88% în 1990).
În acelaşi timp, ţara noastră ocupa doar locul 20 în UE în funcţie de gradul de acoperire forestieră – la finalul lui 2015, suprafaţa forestieră reprezenta 29% din suprafaţa totală a terenurilor ţării, în creştere cu 2% faţă de 1990. Astfel, gradul de acoperire forestieră al României se situează sub media UE (37%) şi sub obiectivul stabilit prin programul Natura 2000 (40%). România are circa 2,2 mil. hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Pentru comparaţie, ţările UE cu cea mai mare suprafaţă de pădure şi cel mai mare grad de împădurire sunt: Suedia (28 mil. hectare, 64% acoperire) şi Finlanda (22,2 mil. hectare, 66% acoperire) – ţări care au şi o industrie forestieră şi de exploatare a lemnului foarte dezvoltată. Sectorul silvic şi al prelucrării lemnului contribuie cu 1,7 miliarde euro la bugetul de stat, atunci când sunt luate în calcul efectele directe şi indirecte asupra economiei. De asemenea, în sector sunt angajate 128.000 de persoane în mod direct, iar alte 186.000 de persoane în sectoare conexe. Industria de prelucrare a lemnului contribuie la ocuparea forţei de muncă în zonele mai puţin dezvoltate, prin crearea de unităţi de producţie. Potrivit studiului PwC, investiţiile în sectorul de prelucrare a lemnului au fost în medie de 200 milioane de Euro pe an. „România are un potenţial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier şi de prelucrare a lemnului în măsura în care şi-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forţei de muncă în sectorul forestier din UE, cu 8,4 unităţi de lucru anuale (ULA, echivalentul muncii efectuate de către un angajat cu normă întreagă) / 1.000 ha, dublu faţă de media europeană de 4,3 ULA / 1,000 ha. Printre motivele productivităţii scăzute se număra lipsa drumurilor forestiere şi tehnologia de recoltare depăşită. În ţările membre UE, în medie, un singur angajat din administraţia publică gestionează circa 632 ha, de 2,4 ori mai mult faţă de suprafaţa gestionată de un angajat din România (263 ha), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autorităţile silvice din România”, a declarat Bogdan Belciu, Partener, Consultanţă pentru Management, PwC România, coordonatorul studiului.
În 2015, volumul de lemn disponibil pentru exploatare în România a reprezentat numai 66,8% din volumul total de lemn (în scădere de la 88% în 1990), fiind unul dintre cele mai reduse grade de exploatare din UE. Totuşi, ţara noastră s-a situat în 2015 pe locul 6 în ceea ce priveşte raportul dintre volumul de lemn şi suprafaţa forestieră disponibilă pentru exploatare (280 m3/ha), cu mult peste media UE (172 m3/ha). Creşterea naturală a pădurilor din România este de circa 5,4 m3/ha/an (conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică) sau de circa 7.8 m3/ha/an (în conformitate cu Inventarul Forestier Naţional).
În 2014, România a fost cel mai mare al 9-lea procesator şi comerciant de lemn brut din UE, contribuind cu 3% din totalul de lemn brut prelucrat şi comercializat din Uniune (420,4 mil. m3). Însă având în vedere gradul redus de exploatare forestieră, această contribuţie ar putea creşte. În România, producţia (15,1 mil. m3) a fost peste media UE (14,5 mil. m3), în timp ce doar o proporţie mică din lemnul brut recoltat a fost exportată (0,5 mil. m3). Media exporturilor din UE a fost de 1,7 mil. m3. În schimb, pentru a susţine capacitatea de producţie şi nevoia de aprovizionare, de-a lungul lanţului valoric, au fost importaţi 1,6 mil. m3 adiţionali. În condiţiile unei mai bune utilizări a pădurilor, cererea pentru acest volum ar putea fi acoperită exclusiv din producţia internă. O mare parte din producţia de lemn este consumată pentru încălzire (5 mil. m3 în România, semnificativ mai mare faţă de media UE – 3,39 mil. m3). O parte importantă a consumului intern a fost acoperită prin importul a 1.01 mil. m3, acest lucru confirmând faptul că există cerere care ar putea fi acoperită din producţia internă. „România exportă majoritatea producţiei sale din prelucrare secundară în loc să o valorifice în continuare pe lanţul valoric. Astfel, ţara noastră pare a fi implicată în principal în prelucrarea primară şi secundară pe lanţul valoric, cu o industrie de prelucrare finală limitată (mobilier, locuinţe, construcţii). Este necesară o utilizare mai intensă a potenţialului forestier, prin diversificarea structurii speciilor forestiere în favoarea celor mai productive, intensificarea împăduririlor, creşterea anuală a volumului de lemn pe picior, dar şi a celui recoltat”, a adăugat Bogdan Belciu.
